Aşa cum forţa nu poate să dăinuie veşnic, fără a se epuiza, germanii au crezut că şi forţa zeilor şi a vitejilor patronaţi de ei avea să sfârşească într-o bună zi. Dar omul este părtaş la destinul divin, de la început şi până la sfârşit.

Religia vechilor germani şi scandinavi Introducere Cele mai vechi date istorice despre credinţele religioase şi morala germanilor ne sunt furnizate de Caius Iulius Caesar, în De bello gallico. Ele sunt foarte sărace în comparaţie cu descrierea traiului germanilor. Dar Caesar prezintă aceste date punându-le faţă în faţă cu acelea ale galilor: «Germanii se deosebesc mult în privinţa acestor obiceiuri într-adevăr, ei n-au nici druizi care să rânduiască sacrificiile şi nici nu îndrăgesc jertfele.

În rândul datând o pereche germană nu-i socotesc decât pe aceia pe care-i văd cu ochii şi de ale căror binefaceri se bucură în chip vădit: Soarele, Vulcan şi Luna; de ceilalţi nici n-au auzit măcar.

Toată viaţa şi-o petrec la vânătoare sau îndeletnicindu-se cu meşteşugul armelor, de mici copii se învaţă cu munca şi cu traiul aspru. Acei care şi-au păstrat cât mai târziu fecioria se bucură de foarte mare laudă printre ai lor: ei cred că astfel ajung să-şi mărească statura trupului, să-şi sporească puterile şi mlădierea. Să fi cunoscut femeie înainte de douăzeci de ani trece la dânşii drept unul din lucrurile de mare ruşine; altminteri nu fac nici o taină din treburile acestea, căci pe de o parte bărbaţii şi femeile se scaldă în râuri lalolată şi, pe de alta, se îmbracă în piei şi în nişte scurte de ren, cea mai mare parte a corpului lăsând-o dezgolită» De bello gallico, VI, Izvoare Dintre scriitorii şi istoricii romani, Iulius Caesar descrie sumar şi nesigur credinţele religioase ale germanilor în De bello gallico, cum s-a observat în fragmentul de mai sus, dar informaţii mai ample oferă Tacitus în lucrarea sa intitulată Germania De origine et sita germanorumîn Annales 1, 51 şi în Historiae IV, Se mai află unele date la Ammianus Marcellinus sec.

IV şi Procopius din Cezareea sec. Acestea ar constitui izvoarele «externe». Izvoarele «interne» sînt însă următoarele: Edda — colecţie de cântece ale norvegienilor refugi­aţi în Islanda, în două redactări, una din sec. Acestea pentru nordici. Cât priveşte pe germanii din sud, date ample despre religia lor se află în Cântecul Nibelungilor Niebelungenlied.

La anglo-saxoni poemul Beowulf sec. VIII-Xne furnizează date privitoare la religia lor. Alte informaţii se găsesc la autori cum sunt : Grigore de Tours şi Iordanes sec. XISaxo Grammaticus sec.

Importante sunt, desigur, şi descoperirile arheologice. Aveau şi o zeiţă, Frija sau Frigg, soţia lui Wodan. Se socoteşte că ar fi adorat la început duhurile văzduhului, cele care glăsuiau prin şfichiuirile sau şuierăturile vântului. S-a deosebit cu vremea din mulţimea duhurilor morţilor ce alergau împreună cu vânturile.

datând o pereche germană

A devenit căpetenia acelor duhuri şi mai marele împărăţiei morţilor, ba chiar stăpânul vieţii şi al morţii. Datorită naturii sale, avea următoarele însuşiri: violenţa, cu care lipsea pe oameni de viaţa pământească; iuţeala, pentru a umbla sau călări prin văzduh; putinţa de a-şi schimba înfăţişarea după voie, în om sau animal; priceperea în lucrările magice.

Este posibil ca el să fi fost adorat şi ca zeu al războiului în timpurile preistorice în nord-vestul Germaniei, dar în cele din urmă a devenit zeul cerului, zeul suprem al poporului german. Astfel, se ştie că Wodan Odin era adorat de longobarzi ca patron al bătăliilor şi al victoriei, la danezi şi la scandinavi ca zeu al poeziei şi patron al poeţilor, dar şi ca întâistătător al sufletelor strămoşilor assasprimind după moarte cinstire divină. De asemenea, el domnea peste Walhalla — paradisul eroilor şi al vitejilor.

Account Options

Zeul ar fi dobândit puterea de a patrona poeţii numai după ce a indus-o în eroare pe Gunlod, fiica uriaşului Suttung, păzitoarea miedului băutură din miere, nectar şi i-a furat băutura sfântă. Din acea băutură el dădea unora dintre oamenii buni doar câte o picătură, iar ei deveneau poeţi.

Înfăţişarea obişnuită a lui Wodan Odin era următoarea: avea faţă şi trup de om bătrân, cu barbă lungă şi sură, vedea cu singurul ochi pe care îl avea şi purta o căciulă îndesată peste frunte. Pe trup purta întreaga ţinută de războinic.

Ca zeu al războiului, avea şi coiful, ca Marte, şi ţinea în mână lancea Gungnir. Cu această lance stârnea la luptă şi-i lovea pe cei aleşi de el să facă parte din armata duhu­rilor de sub comanda lui. Îl însoţeau doi lupi: Geri Lacomul şi Freki Devoratorul.

datând o pereche germană

De asemenea era însoţit de doi corbi: Hugin gîndul şi Munin memoria. Aceştia sunt mesagerii care-i aduceau veşti de pretutindeni. Îi stau la îndemână Valkyriile, împlinitoarele dorinţelor sale.

Formează împreună cu neerlandeza un continuum dialectal. Limba germană este vorbită ca limbă maternă de majoritatea populației în Germania, Austria, Elveția, Luxemburg și Liechtenstein, în estul Belgiei, precum și în regiunea Schleswigul de Nord Nordschleswig din sudul Danemarcei, în regiunea autonomă Tirolul de Sud Südtirol din nordul Italiei, în voievodatul Opole al Poloniei și în regiunile Alsacia Elsaß și Lorena Lothringen din Franța. De asemenea, germana e vorbită ca limbă maternă de 45 mii de persoane în Cehia mai ales în regiunea istorico-geografică Egerland și de cca mii de persoane în Ungaria cu precădere în regiunea istorico-geografică Dunantul fiind folosită ca limbă oficială locală în orașul Sopron. În România, limba germană este vorbită de circa 60 mii de persoane.

Acestea îi ajutau pe protejaţii zeului să obţină victoria şi îi ad uceau la castelul său, în Walhalla, pe vitejii ucişi. Era zeul tunetului, adorat în special de norvegieni. Numele său derivă de la rădăcina datând o pereche germană - a suna lat. Purta în mână ciocanul — Miollnir la înce­put poate o secure dublă. Tânăr, cu barbă, are chip vânjos. De aceea a fost numit în latineşte şi Hercules barbatus.

Limba germană

Se purta în car prin norii de ploaie şi furtună şi, prinzând ciocanul Miollnir cu mănuşile de fier, lovea unde vrea să pedepsească. Donar folosea ciocanul şi pentru a face pământul să rodească sau pentru a binecuvânta căsătoria.

Donar ajuta pe oameni în lupta cu puterile demonice, cu giganţii. Copacul lui sfânt era stejarul. Acest zeu pare să fi fost Tiwaz, zeul adorat de germani în preistorie, zeul cerului. Din această înaltă datând o pereche germană de odinioară, Ziu de abia îndeplinea funcţia de zeu al războiului.

Numele lui era mai familiar germanilor din apus. Simbolul său era spada. Miturile îl descriu ca având doar mâna stângă, deoarece pe cea dreaptă ar fi pierdut-o în luptă, în urma vicleniei lupului Fenrir. Era un fel de Heră a nordului, soţia lui Wodan Odin.

Traducere "Exponent" în română

Numele ei înseamnă «consoartă», «soaţă» sau «soţie» sau «cea iubită». Era protectoarea femeilor căsătorite şi dătătoarea de copii.

În cele din urmă ea deveni «mama zeilor», deoarece Wodan Odin devenise «părintele zeilor». Alte divinităţi: Eddele vorbesc despre două clase de divinităţi: Asir şi Vanir. Aceste două clase de zeităţi s-ar fi încăierat odinioară, dar au reuşit să se împace şi să datând o pereche germană un singur grup. Între divinităţile minore se amintesc: Frey, Niord şi Freyja. Frey era adorat în câmpiile suedeze, având templu în Uppsala, deci în Suedia, dar cultul său a fost răspândit şi în Norvegia, apoi în Islanda, de colonişti norvegieni.

Numele Frey înseamnă «domn». Zeul ocrotea păşunile şi dăruia fertilitate pământului, dădea lumina solară, ploaia şi vânturile bune. În Edde este înfăţişat ca fiind purtat în car tras de un mistreţ. Sabia lui umbla prin datând o pereche germană şi putea să lupte singură, iar vasul Skidbladnir îl purta prin înălţimi. Niord, sora lui Frey, este desemnată de Tacitus prin cuvîntul Nerthus şi cu atributul de pământul-mamă terra-mater. Frey şi Niord patronau împreună jurămintele sacre.

Freyja este atestată numai de izvoarele norvegiene şi islandeze. Ea zbura prin văzduh, sub forma de şoim, purta vestita salbă Brisingamen şi patrona dragostea. Era blând şi chipeş, învăluit cu lumină.

datând o pereche germană

Heimdall Lumina lumii - va suna din corn începutul marii încleştări dintre zei şi demoni dintre bine şi rău. Loki — uneori ajută, alteori face rău — a cauzat moartea lui Balder şi, în final, nimicirea zeilor.

Loki avea drept soţie pe Angrboda sau Spaima întruchipată, iar copiii lui erau lupul Fenrir şi zeiţa morţii, Hei, stăpâna lumii subpământene. Giganţii, zânele, piticii Germanii credeau că au existat giganţi, cu o fire ciudată: minte puţină, putere multă, supărăcioşi şi nefavorabili oamenilor.

Traducere "și a găsit o" în germană

Spre deosebire de aceştia, elfii şi elfele, silfii şi silfidele erau fiinţe-duhuri, trăitoare prin munţi, în pământ şi prin ape, prin livezi şi păduri. Silfidele atrăgeau pe muritori prin cântecul lor măiestrit şi fermecat. Cel prins de vraja cântecului şi a dansului lor era transformat în ceea ce voiau silfidele. Alături de celelalte fiinţe miraculoase, piticii se distingeau prin hărnicie şi bunătate, în ciuda staturii lor atât de mici. Uneori ştiau şi să tragă pe sfoară.

Acestea erau fiinţe gingaşe, duhuri feminine, care îndeplineau poruncile lui Wodan.

datând o pereche germană

Purtau arme şi umblau călare, trecând ca vântul peste uscat şi peste mare. Duceau victoria celor ce învingeau în luptă şi conduceau în Walhalla pe cei ucişi pe câmpul de bătaie.

  • Du hast - Wikipedia
  • Limba germană - MAP3931wafu.ro
  • Exponent - Traducere în română - exemple în germană | Reverso Context
  • Am verificat anteturile de internet pe e-mail cu malware, și a găsit o adresă IP.

Ele par să amintească de preotesele zeului războiului, jertfitoarele prinşilor după bătălie. Cosmogoniile Potrivit mitologiei germanilor, lumea a apărut dintr-un gol: «în marginea dinspre nord a acestui gol a luat fiinţă o regiune a negurii şi îngheţului, Niflheim, iar înspre sud, un ţinut al focului şi al luminii, Muspellsheim. Aşa au apărut gheţarii enormi care au umplut jumătatea de nord a abisului.

Limbă - Limba germană

Dar vântul cald care sufla dinspre Muspellsheim a topit gheaţa şi, din picăturile care cădeau, a luat naştere o făptură omenească, un gigant, Ymir, tatăl unui neam de giganţi ai îngheţului. Din picăturile de gheaţă s-a născut şi vaca Audhumbla Authumlacare a hrănit cu laptele său pe Ymir.

Ea însăşi se hrănea lingând masele de gheaţă care erau sărate. Şi iată că, la sfârşitul primei zile, au apărut din gheaţă perii capului unui om, în ziua a doua a apărut capul şi în ziua a treia un om întreg. Acesta era Buri, care a dat naştere lui Bor. La rândul său, Bor a avut trei fii: Odin, Vili şi Ve. Aceştia l-au ucis pe Ymir şi au creat din el lumea: cu sângele marea, cu oasele munţii, datând o pereche germană dinţii pietroaiele, cu craniul cerul, cu părul arborii, cu creierii norii.

Pământul era rotund şi înconjurat de o mare adâncă. Pe marginea mării, cei trei fraţi au găsit într-o zi doi arbori, din care au făcut cea dintâi pereche de oameni, Ask şi Embla, din care s-a înmulţit apoi lumea» Poeţii scandinavi dau şi o altă versiune a cosmogoniei.

Meniu de navigare

Astfel, întreaga lume era ca un copac de dimensiuni uriaşe, uimitoare. Copacul se numea Yggdrasil şi avea frunzele întotdeauna verzi. Una dintre rădăcinile lui se împlânta în profunzimile ţinuturilor subterane, iar ramurile sale puternice ajungeau în cer. Copacul era numit şi «armăsarul» lui Odin deoarece, în fapt, armăsarul zeului păştea din frunza copacului Yggdrasil. De lângă rădăcina ce se înfigea în Niflhel, în lumea subpământeană, ţâşnea izvorul Hvergelmir, izvorul înspumat al fluviilor primordiale.

Lângă cea de-a doua rădăcină, care pătrunsese în ţara giganţilor acoperită cu sloiuri pe bolți de sticlă gheaţă, curgea izvorul Mimir, în care se afla înţelepciunea şi din care însuşi Wodan Odin a dorit să bea, chiar cu preţul unuia din ochii săi.

datând o pereche germană

Sub cea de-a treia rădăcină a copacului Yggdrasil — frasinul, care era în cerul însuşi, se afla izvorul Urd. De aici scoteau oamenii apa şi udau copacul, astfel încât acesta să nu se usuce şi să nu putrezească. În ramurile sale cele mai înalte sta cocoţat un cocoş de aur.

Acesta scruta orizontul şi dădea ştire zeilor dacă vechii lor vrăjmaşi, giganţii, se pregăteau să atace. Sub copac sta ascuns Heimdall, servitorul şi duşmanul zeilor. El avea sa sune din corn ultima bătălie a zeilor cu toţi cei care le doreau căderea. Lângă copac se afla un loc sfânt, un loc al păcii, unde zeii se întâlneau zilnic pen­tru a împărţi dreptatea. În ramuri păştea capra Heidrun, cea care dăduse lapte războinicilor lui Wodan Odin şi.

Dar copacul Yggdrasil era el însuşi atacat de un balaur viclean, şarpele Nidhogg, aşezat la rădăcină şi rozând la ea neîncetat. Datând o pereche germană ţapi umblau de colo-colo prin frunze şi rodeau toţi mugurii.

datând o pereche germană

Numai datorită grijii oamenilor copacul continua să rămînă viguros, să dea frunze şi să stea neclintit în centrul lumii» Lăcaşurile de cult Vechii germani şi scandinavi nu au avut de la început locaşuri speciale de cult, ci îşi desfăşurau ceremoniile în aer liber, în boschete sau lângă trunchiurile copacilor sfinţi, frasinul sau stejarul.