Termenul asolament, introdus în secolul XIX N. Procedeul este de interes actual sub numele de dinamica lexicală v.

Tot de origine latină este şi termenul plăcintă, care are la bază lat. În română există un dublet etimologic neologic placentă, împrumutat din fr. Aşadar, şi ţinând cont de acest exemplu, afirmaţia lui M.

Bartoli, potrivit căreia româna este cea mai fidelă şi, în acelaşi timp, cea mai puţin fidelă Romei dintre toate provinciile latine Bartoli 1—13este pe deplin motivată. Clasa preparatelor din cereale După H. Mihăescu, până în secolul al Internet datând terminologia, elenismele au pătruns în provinciile dunărene prin mijlocirea limbii latine, deci, potrivit principiului etimologiei directe, este vorba tot despre cuvinte cu etimon latinesc.

Este cazul cuvântului pască lat. Un cuvânt din clasa preparatelor din cereale, clasificat drept autohton probabil de către Gr. Multe din cuvintele cu origine necunoscută au fost considerate, fie datorită criteriului onomasiologic, fie din pricina corespondenţei cu forme din albaneză, ca aparţinând fondului autohton, dintre acestea cităm: geandră, mălai, mămăligă, terci.

Originea lor rămâne de demonstrat.

  • Domnească, nr.
  • Zhang bartholomay dating
  • Элвин размышлял.

Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de alte părţi de vorbire, substantivele au suferit cele mai profunde schimbări în decursul istoriei limbii, în sensul că multe au fost înlocuite sau şi-au modificat sensul cu destulă uşurinţă. Acest fapt se datorează conţinutului lor semantic, ele desemnând, în primul rând, elemente materiale care se înnoiesc necontenit Iordan-Manoliu Derivarea reprezintă una dintre modalităţile fundamentale de creare de noi cuvinte şi la nivelul terminologiei preparatelor din cereale.

Deasa întrebuinţare a diminutivelor este evidentă mai ales în româna populară. Studiind distribuţia geografică a sufixelor diminutivale, în ceea ce priveşte terminologia alimentară, nu se înregistrează deosebiri mari de la o regiune la alta, mai curând, temele la care se ataşează aceste diminutive variază, în Transilvania fiind chiar mai bogate. Un alt procedeu internet datând terminologia formare pe teren românesc a terminologiei culinare cu o răspândire destul de largă este compunerea.

III, h. Numele gogoaşă a fost dat unei prăjituri, care, rumenită în ulei, se umflă asemenea excrescenţei rotunde, întâlnite pe ramurile unor specii de stejar. Împrumuturile reprezintă, alături de cuvintele moştenite şi de cele formate pe teren românesc, o categorie importantă a terminologiei.

Cuvântul din terminologia preparatelor din cereale care ar fi susceptibil de a fi trecut în categoria împrumuturilor străvechi sud-slave, după G. Mihăilă, este scovardă. După acest autor, scovardă este un cuvânt care prezintă o formă slavă dinaintea metatezei lichidelor în limbile sud slave şi în grupul cehoslovac. Grupurile or, ol, er, el, între consoane, au trecut la ra, la, rě, lě prin faza intermediară, cu vocală alungită, ār, āl, ēr, ēl.

Metateza lichidelor s-a petrecut în limbile slave sudice după aşezarea vorbitorilor acestora în Peninsula Balcanică sec. Prin urmare, acest cuvânt poate fi considerat un împrumut vechi sud-slav, nu în mod obligatoriu anterior secolului al IX-lea.

traduire de

În ceea ce internet datând terminologia influenţa turcească asupra terminologiei preparatelor din cereale, aceasta priveşte diverse specialităţi de sorginte orientală: pesmet turc. De origine neogreacă sunt câteva cuvinte ce reprezintă nume de copturi precum azimă ngr. Dintre cuvintele cu etimologie multiplă, pentru care originea neogrecească reprezintă o posibilă variantă, face parte termenul pită ngr.

Clasa preparatelor din cereale În privinţa împrumuturilor din limbile slave moderne, de multe ori, este greu de spus din care sursă slavă rusă, ucraineană, poloneză provine un oarecare termen din graiurile populare româneşti de nord-est, în care contactul lingvistic cu limbile menţionate datează de multe secole.

Din această cauză, lexicografii şi lexicologii sunt nevoiţi să invoce la etimologie toate variantele prezente în idiomurile menţionate. Terminologia, pentru cele trei tipuri de competen{i lingvistici deosebite, este destul de unitari gi in celelalte limbi. Sd se compare: in sp. Elokutionelles lflissen, einzelsprachliches Wissen, expressives llissen Coseriu a: in engl.

Undeva, Cogeriu justifica de ce a ales determinanlii elocucional, idiomdtico qi expresivo. Termenul elocucional reia acel elocutio apa inAnd retoricii antice, care se referea la arta generald de a vorbi - agadar, urmeazd, o tradifie Coseriu a:.

Dar ce tip de cunoagtere ar fi aceasta? Unde s-ar incadra? Satl altfel spus, in ce ar consta natura ori esenfa sa? Conceptul de saber lingil[stico nu poate fi infeles corect, a;a cum spuneam, dec6t in contextul lingvisticii integrale cogeriene al cdrei obiectiv internet datând terminologia fost intotdeauna acela de a se raporta, intr-o manierd coerentd 9i unitarS, la realitatea limbajului. Coqeriu a dedicat competenlei lingvistice mai multe prelegeri qi conferin,te vezi, de pild6, Coseriu gi Cogeriu a: 9i chiar qi o carte, Sprachkompetenz.

Grundzilge der theorie des sprechens publicati in gi av6nd la bazA doul cursuri linute in anii la Universitatea din Tiibingenpe care o plasa ,la sfdrgitul sintezei", adicd la incheierea construcfiei sale teoretice ,1a inceputul sintezei" afldndu-se Sincron[a, diacronfa e historia - vezi Coqeriu Pentru Eugeniu Cogeriu, un studiu asupra competenfei lingvistice ar trebui sd abordeze cu precddere urmitoarele patru probleme: a Ce cuprinde aceastb comPetenfd?

internet datând terminologia dating on-line pentru provocarea mentală

Coseriu a: I Cartea lui Cogeriu trateazA in extenso toate aceste probleme, mergdnd ,dincolo de structuralism", cdtre ,lingvistica integrald". Am prezentat dupd Coqeriu, evidentdoar lapidar, rdspunsul la prima intrebare a. Referindu-se la natura competenfei lingvistice, E. Coqeriu considerd c6, in aceast5 privin{d, in lingvisticd se constatE, la rigoare, existenfa a doui concepfii: o conceplie veche, at cdrei reprezentant principal in secolul al XX-lea a fost Saussure, potrivit cbreia capacitatea de a vorbi este o capacitate incongtienti, gi o conceplie opusd celei dint6i chiar data nu la fel de explicit formulatdvehiculati mai ales prin Chomsky, conform chreia vorbitorii posedd o cunoaqtere intuitivd a regulilor limbii lor Coseriu a Dupi o prezentare critici dar gi integratoare a acestor doud concep[ii v.

Harta Balcanilor cu regiunile locuite de români vlahi Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular. În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane și grecești. O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Primele atestări Cel mai vechi document păstrat, scris în limba română, este Scrisoarea lui Neacşu de Câmpulung, datând din anul

Saussure presupunea cd vorbitorii nu au niciun fel de cunoaqtere cu privire la mecanismul limbii; pe de altd parte, Chomsky pleca de la o cunoagtere intuitivl a vorbitorilor, dar nu deosebea trdsdturile acesteia de cele ale cunoaqterii reflexive. Dupd Cogeriu, singurul care a sesizat problema gi a incercat sd opereze anumite distinclii in cadrul cunoagterii iingvistice a fost Hermann Paul in Prinzipien der Sprachgeschichte - din nefericire, fErd ajunge la o rezolvare satisldcitoare cf.

Despre competenfa lingvistici din perspectiva lingvisticii care la Coqeriu presupune frecvent gi elemente ce fin internet datând terminologia filozofia limbajului qiteoria limbajului am mai vorbit vezi supra,4. Totugi, trebuie ardtat c6, pind si ajungem la competenfa lingvistici propriu- zis6, sunt necesare cAteva delimitdri. Schematic, incadrarea conceptului care ne intereseazd este sugestiv redati in figura de mai jos.

Capacitatea generali de expresie Capacitatea privind activitetile care inso{esc limbajul verbal mimica, gesturile etc. Competen{a lingvisticl in totalitatea sa Competenfa I ingvisticd psihofi zicd Competen{a lingvisticl cultural5 Competenfa lingvisticd generald cunoasterea elocutional6 Competen a I ingvisticl particularh cunoasterea idiomaticd Competenfa textualS sau discursivd lva Sursa: Coseriu a: 81 Dupd cum se observ[, competen{a lingvistici in deplinltatea sa are o component[ psiho-fizicd gi una culturalS.

internet datând terminologia laguna niguel dating

Competenfa lingvistici psihofizicd, ce corespunde nivelului biologic al vorbirii, nu face obiectul lingvisticii cogeriene: ,Mecanismele vorbirii condi{ionate din punct de vedere biologic nu constituie, intr-o formd direct6, obiectul lingvisticii fvizute] ca gtiinf6 a culturii" Coseriu a: 85 t. Prin urrnare, preocuparea lingvistului trebuie sd se indrepte c[tre nivelul cultural al vorbirii sau, altfel spus, citre competenfa lingvistic6 culturald.

Mult mai bogat se dovedegte a fi conceptul in cauzd dacd este examinat qi delimitat din perspectivd filozoficI. Cogeriu era de pdrere cd lingvistica, ,? Din acest motiv, ori de cAte ori discuti o problemi ce line de esenfa limbajului, savantul romdn apeleazl la filozofie. In consecin!

Despre terminologia lingvistică a lui Eugeniu Coşeriu (principii, distincţii, concepte)

De ta Aristotel, Cogeriu a preluat pe filiera lui A. Pagliaro termenul gr. In acest sens, limba este o tehnicd un ,a qti si faci" pe care vorbitorii o invati gi de care se folosesc mai apoi cf. Aqadar, ,toatd competenta lingvistic6 este tehnic6, este cunoagtere sigur6, dar intuitivd. Tot de la Aristotel, prin W. Acest concept aristotelic5 aduce, in plus, ideea ci o activitate productivd se desfbgoard?

Prin urmare, dacb un fapt lingvistic inedit ,convine" comunit[1ii idiomatice, el este preluat din drgonin dynamis gi reluat in vorbire. La facultad de hablar.

Cogeriu avea solide cunogtinle de filozofie: oblinuse in ltalia, la vdrsta de 28 ' oun titlu de doctor in filozofie' de ani, gi Cele doutr ,izvoare" ale inv6! Cogeriu Coseriu 50] sau ursprilngliche Vflissen [cf.

Cogeriu 88]ce constituie fundamentul prealabil in calitate de cunoagtere preqtiin{ificd al qtiin{elor culturii. Agadar, lingvistul are o anumitd doz6, de certitudine atunci cdnd studiazd limbajul: punctul sf,u de plecare il constituie chiar cunoaqterea limbii, pe care o posedd ca vorbitor. Nerespect6nd o ordine cronologicl a contribu{iilor filozofice, am llsat la sffirgit distincfiile lui Leibniz privind gradele cunoa5terii.

Aceasta intrucAt scurtul siu tratat, Meditationes de cognitione, veritate et ideisera apreciat? Cognitio obscura este o cunoagtere nesigur6, vag6, ce corespunde grecescului ddxa, deoarece nu permite recunoagterea obiectului cunoagterii.

Cunoagterea distinctd inadecvati ofer[ doar primele justificdri. Este, de pildd" internet datând terminologia unui grddinar cu privire la plantele pe care le ingrijeqte. Este, bunloarl, qtiinfa specialistului in botanice, ce cunoagte - spre deosebire gi in plus fafd de grddinar - qi procesele chimice ce determind transformdrile din plante Coseriu a: 9i Cogeriu Pe de altd parte, Cogeriu afirmi gi observase lucrul acesta inci din anii '50 cd ,gtiin{a" vorbitorului ,apar.

Atunci cflnd vorbitorul obignuit, frrd pregltire lingvistici, incearci sd dea explicalii qtiin{ifice unui fapt lingvistic, el se transformd intr-un ,lingvist naiv", putdnd greqi 'ugor.

Concluzii Afirmam la inceput ci Eugeniu Cogeriu acorda foarte multd atenfie terminologiei prin intermediul cireia gi-a ficut cunoscute principalele concepte gi distinclii ale gdndirii sale lingvistice gi c6 modul in care gi-a construit aparatul terminologic reflectd un tip de atitudine ce deiva din principiile de deontologie a gtiinfei dupi care s-a condus in decursul activitdlii sale gtiin{ifice.

Adev6rul despre ,lucruri" nu poate fi exprimat decAt in enunfuri, adic6 in acel l6gos apophantikos de care vorbea Aristotel - dar, firegte, limbajul gtiin{ific se servegte pentru aceasta de termeni riguros defini{i.

Din altă perspectivă, relaţia dintre impunerea unor forme din lexicul comun faţă de cel specializat s-a semnalat în primele texte specializate sub aspectul terminologiei savante şi a celei populare Gh. În aceste cazuri, evoluţia terminologică a însemnat selecţia unei variante sau a unor termeni care s- au impus în timp. În acelaşi timp, este interesantă observaţia privind absenţa unei terminologii populare în domenii precum gramatica la sfârşitul secolului XVIII Gh.

Chivu 46, 53ceea ce reprezintă o formă de specializare, de circuit închis în ce priveşte utilizatorii, cel puţin la un moment dat. Formarea de termeni prin specializarea unor cuvinte şi sensuri din lexicul comun nu trebuie considerată o deficienţă. Din internet datând terminologia punct de vedere, aprecierea terminologiei agricole la sfârşitul secolului XVIII şi în prima parte asecolului XIX ca săracă, având puţini termeni cu caracter şiinţific N.

Ursu 41, 48 pentru că utilizează numeroşi termeni cu circulaţie în limba comună plug, sapă, grapă, a ara, a săpa, îngrăşământ ş. Asemenea afirmaţii sunt bazate numai pe exprimarea termenilor mai ales prin neologisme şi neglijează latura conceptual-semantică.

Analiza unor termeni de acest fel v. Bidu- Vrănceanu prin raportarea în ierarhia conceptuală a domeniului şi 16 17 definiţiile date v. Specializarea acestor unităţi ca terminologice rezultă şi din textele de la mijlocul secolului XIX, confirmată şi de unele dicţionare din acea epocă sau din prima jumătate a secolului XX. Rezultă că în unele sub domenii agricole trebuie acceptată continuitatea stabilitatea formelor şi numai parţial a conceptelorexemplele provenind mai ales din lexicul comun.

Această continuitate până în prezent a unor termeni cărora li s-a respins statutul specializat în secolul XIX pentru că provin din lexicul comun este susţinută de codificarea strictă din dicţionarele specializate actuale v. Bidu- Vrănceanu Studiul decalajului dintre planul expresiei şi planul conţinutului existent în cazul unor termeni este unul dintre aspectele importante privind diacronia în terminologie.

Studiile existente au constatat că la sfârşitul secolului XVIII şi în prima parte a secolului XIX concepte reprezentative, care şi-au dovedit stabilitatea şi continuitatea, nu aveau forme corespunzătoare impuse astăzifiind utilizate perifraze sau alte denumiri. Un exemplu este desemnarea perifrastică a unor subdomenii agricole v. În domeniul lingvisticii, denumirea de morfologie s-a impus târziu.

Chivu 50, desemnau acest subdomeniu prin etimologhia. Dicţionarele de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX înregistrează termenul internet datând terminologia numai ca parte a anatomiei, păstrând desemnarea subdomeniului lingvistic prin etimologie ca sciinţa formelor, împreună cu fonetica constituie partea etimologică a gramaticei Diaconovici la fel C-A.

Spre deosebire de dicţionare, textele specializate din prima jumătate a secolului XX utilizează termenul morfologie în accepţia actuală S. Alte casete goale din terminolgia lingvistică de la începuturile ei arată existenţa conceptului, desemnat printr-o perifrază în absenţa unei denumiri impuse ulterior Gh.

Astfel, în Gramatica lui Eustatievici de la sfârşitul secolului XVIII este precis definită o relaţie semantică, fără termenul corespunzător omonimie : cuvintele ceale de schimbată însemnare şi de un fel de grăire id.

  • În privinţa relaţiei dintre limbaj şi cultură, Eugeniu Coşeriu afirmă că aceasta se prezintă în mod esenţial în trei sensuri diferite.
  • Limba Română : définition de Limba Română et synonymes de Limba Română (roumain)
  • Datingul de la haga
  • Voi incepe cu o mdrturisire care explicd, sper, demersul meu: proasplt student fiind, prima carte de lingvisticd pe care mi-am procurat-o - chiar in anul apariliei celei dintAi edilii-- a fost DSL sau DGSLadicl Diclionarul general de Stiinle ale limbii Bucureqti,

Şi în alte domenii, de exemplu cel al medicinei v. Chivu IV:numeroase concepte sunt desemnate prin perifraze sau sintagme: boalele stomahului, boalele pieptului. Rezultă că pentru evoluţia terminologiei, analiza exprimării termenilor limitată la originea lor, deşi relevantă pentru anumite etape şi din anumite perspective lingvistice, trebuie completată cu alte aspecte, care permit caracterizări reale şi riguroase.

Aspectul conceptual-semantic este obiectivul principal al comunicării specializate eficiente, importantă în orice tip de terminologie. Impunerea termenilor prin texte, dicţionare, nomenclatoare şi definiţii este valabilă la un moment dat, evoluţia realităţii şi a cunoaşterii aratând variaţii de interpretare şi de codificare A.

Atenţia acordată acestui aspect numit mobilitate denotativă sau în alt fel a fost în puţine cazuri explicită, raportul dintre tradiţie şi inovaţie G. Pană-Dindelegan ; A. Bidu-Vrănceanu; A. Toma nefiind propriu analizelor terminologice, care au fost cu precădere sincronice. Un exemplu de mobilitate denotativă în limitele aceluiaşi nume este analiză, termen ştiinţific de bază, prezent în numeroase terminologii.

Nucleul dur al sensului specializat este reflectat de majoritatea definiţiilor, mai vechi sau mai noi. La începutul secolului XX, analiză era definit Diaconovich ca operaţie internet datând terminologia cugetării, cu desfacerea unui întreg în părţile constitutive, precizând că este baza cercetării ştiinţifice, cu aplicaţie internet datând terminologia ilustraţie în diverse ştiinţe: analisa gramaticală, analiza chemică, analiza spectrală.

Tot în prima jumătate a secolului XX DLR-seria vechese stabileşte relaţia cu sinteză, cu explicaţia filosofică a termenilor, dar, mai ales, se indică noi direcţii de aplicare, precizate sintagmatic: analiză spectrală, analiză logică, analiză literară, analiză psihologică. Astfel, DE înregistrează mai întâi sensurile generale, atribuite filozofiei, urmate de sintagmele specializate repartizate pe domenii, cu înregistrări noi pentru fizică şi chimie unde a avut dintre primele atestări : analiza armonică, analiza granulometrică, analiza colorimetrică, analiza electro-chimică, analiza metalografică, ş.

Termenul are aceeaşi specializare maximă în lingvistică, unde analiză apare ca hiperonim, hiponimele sintagmatice reprezentând 12 noi accepţii v.

DSL:delimitate în funcţie de compartimentele lingvistice şi de orientările metodologice G. Pană Dindelegan Precizia termenului este asigurată de utilizarea în sintagme fixe, cu definiţii strict specializate: analiză fonetică, analiză fonologică, analiză în constituenţi imediaţi, analiză componenţială semicăanaliză contrastivă ş.

Toate aceste sintagme au definiţii strict specializate, caracterizate printr-o mare densitate terminologică, consemnând progresul cunoaşterii în lingvistică. Mobilitatea denotativă este prezentă şi în alte domenii, ca cel agricol, pentru a reda un anumit raport între tradiţie şi inovaţie în funcţie de evoluţia realităţii extralingvistice v.

Termeni ca plug, câmpie sau îngrăşământ reprezintă tradiţia la nivelul formei, dar evoluţia şi diferenţele denotative din secolul XIX până în prezent sunt remarcabile v.

Tradiţie şi inovaţie în terminologia alimentară românească. Clasa preparatelor din cereale

Tipurile de plug, corespunzătoare evoluţiei tehnice, sunt un criteriu utilizat pentru delimitarea etapelor diferite în ştiinţele agricole v. Termenul îngrăşământ este hiperonimul într-o taxonomie complexă şi riguroasă id. Ca şi în alte domenii, mobilitatea denotativă este semnalată sintagmatic, de exemplu: câmpie aluvială, câmpie monofactorială; pluguri reversibile, pluguri alternative ş. Evoluţia conceptual-semantică se manifestă şi în cazul neologismelor introduse în secolul XIX, ca amendament, asolament v.

Analiza definiţiilor acestor termeni din dicţionarele din secolul XIX şi din prima parte a secolului XX arată sensuri uzuale, din limba comună.

De exemplu, primul sens al lui amendament este ceea ce slujeşte la îmbunătăţire şi, în al doilea rând, sensul specializat ceea ce îmbunătăţeşte pământul, ca să-l facă mai roditor, considerat echivalent cu îngrăşământ.

Se remarcă faptul că definiţia este făcută în termeni uzuali, nespecializaţi. Prin comparaţie, metalimbajul definiţiei lexicografice sau terminografice din a doua jumătate a secolului al XX-lea înregistrează tiger p denotativ parcurs: nume generic pentru substanţele utilizate pentru corectarea internet datând terminologia îmbunătăţirea structurii fizico-chimice a solului, unde substanţele chimice sunt desemnate prin simbolurile din codul închis al acestei ştiinţe v.

O altă dovadă a evoluţiei conceptual-semantice a termenului amendament este diferenţierea de cvasisinonimul îngrăşământ, care este, la rândul lui, un exemplu internet datând terminologia mobilitate denotativă. Modificările produse, cu sensuri specializate precis 18 19 repartizate taxonomic, sunt diferenţiate lingvistic prin sintagme fixe, cu determinanţi mai mult sau mai puţin specializaţi: îngrăşăminte bacteriene, îngrăşăminte organice, îngrăşaminte minerale ş.

Termenul asolament, introdus în secolul XIX N. Ursu 50, 52; A. Bidu- Vrănceanu evoluează de la o definiţie uzuală a sensului specializat în secolul XIX: şirul, succesiunea în care sunt făcute semănăturile pe un loc, pentru a obţine rezultate mai bune la o definiţie ştiinţifică în a doua jumătate a secolului XX, definiţie bazată pe alţi termeni specializaţi, precum sol, solă, amendare.

Definiţiile din aceste dicţionare sunt preştiinţifice: pătură superioară a pământului, în contact direct şi nemijlocit cu aerul atmosferic Saltul conceptual se înregistrează în a doua jumătate a secolului XX când sol, ca termen de bază al unei ştiinţe extrem de specializate-pedologia, capătă definiţii strict specializate, formulate în termeni chimici sau cu alte simboluri v.

Importanţa termenului sol este demonstrată de ierarhia hiponimelor strict specializate, organizate în jurul lui Dict.

internet datând terminologia speed ​​dating culinaire

Evoluţia conceptuală suferită de acest termen de-a lungul unui secol, de la un termen izolat la un termen de bază într-o disciplină ştiinţifică modernă pedologia demonstrează că analiza lingvistică a termenilor nu trebuie să se limiteze la înregistrarea formelor.

Caracteristicile evoluţiei terminologiilor româneşti pot fi sintetizate în tendinţe proprii diferitelor etape: cea a începuturilor şi formării, mai evidentă în a doua jumătate a secolului XIX şi în prima jumătate a secolului XX şi cea din a doua jumătate a secolului XX. Unii autori N. Ursu 11 consideră că sfârşitul secolului XVIII şi prima jumătate a secolului XIX reprezintă trecerea de la stadiul vechi la stadiul modern al terminologiilor româneşti, admiţând o perioadă de trecere, iar în a doua jumătate a secolului XIX acestea se dezvoltă şi se perfecţionează id.

Analiza întreprinsă arată ca aceste aprecieri globale nu corespund riguros realităţii, mai ales dacă avem în vedere diferitele etape şi criteriile moderne de evaluare a terminlogiilor v. Pentru perioadele de început ale terminologiilor româneşti există aprecieri corecte care este relativ datând corect că aceasta se dezvoltă treptat Gh.

Chivu III, IVcu observaţia că în anumite perioade tendinţele de specializare sunt mai accentuate id V:iar cronologia etapelor apare ca relevantă pentru formarea unui lexic specializat Gh. Chivu internet datând terminologia, De-a lungul celor aproximativ două secole în care s-a urmărit evoluţia terminologiilor româneşti, specializarea s-a manifestat în forme şi în grade diferite, de la delimitarea treptată a domeniilor şi subdomeniilor, cu direcţia lor de dezvoltare diferită v.

Existenţa paralelă în prima parte a perioadei cercetate a unei variante culte şi a unei variante populare în anumite domenii reprezintă o altă formă a specializării, iar evoluţia în timp a făcut o selecţie între aceste variante Gh.

Chivu III:eliminând-o pe cea de a doua la nivel ştiinţific. Încă din primele texte cu caracter ştiinţific, specializarea a fost asigurată de definiţii explicite ale termenilor Gh. Chivu id. Una dintre formele bine reprezentate de specializare, remarcabilă în a doua jumătate a secolului XIX şi în prima jumătate a secolului XX este trecerea de la lexicul comun la lexicul specializat, cu exemple de interes general ca termen, artă, ştiinţă v.

Bidu-Vrănceanu b:dar şi cu exemple din diferite domenii de pildă credit în economie de la încredere la suma de bani. Demersul specializării sensului din limba comună, parcurs treptat, poate fi urmărit prin exemplul ştiinţă sciinţăinternet datând terminologia, în secolul XIX însemna, mai ales, cunoaştere, cunoştinţă, ştire, conştiinţă sensuri grupate sub marca înv. La sfârşitul secolului XIX, dicţionarele înregistrează specializări sintagmatice scientie medică, scientie theologice, scientie filosofice, scientie mathematice, scientie chimică Laurian şi Massim.

  1. Я не думаю, что это вероятно, но подобная возможность существует.
  2. Колокольчик ужалил .

Tot la sfârşitul secolului XIX, ştiinţă se delimitează în opoziţie cu artă : scientia subl. Sensul actual al lui ştiinţă domeniu de cunoaştinţe veridice, sistematic exprimate DLR seria nouă s-a impus în secolul XX v.

Analiza acestor exemple şi a altora, similare arată complexitatea formelor şi gradelor de specializare în terminologiile din diverse etape, unele distincţii fiind rezolvate la sfârşitul secolului XIX, altele mai târziu. Formele distincte de specializare din diferite etape din perioada investigată trebuie urmărite şi în relaţie cu modalităţile de impunere, normare, standardizare. Dacă într-o primă etapă, termenii erau promovaţi prin texte specializate, în a doua jumătate a secolului XIX un rol tot mai important îl au dicţionarele mai ales Laurian şi Massim şi dicţionarele Academiei de la începutul secolului XX până în prezent.

Dicţionarele specializate, care impun atât domeniul, cât şi termenii izolate la sfîrşitul secolului XIX şi în prima parte a secolului XX devin fundamentale în a doua jumătate a secolului XX, mai ales dacă reflectă codificări internaţionale de exemplu Dict. Specializarea cunoaşte alte forme în ultimele decenii ale secolului XX şi în prezent prin crearea de noi domenii, subdomenii şi ramuri, multe dintre ele rezultat al interdisciplinarităţii v.

Bidu-Vrănceanuid. Fiecare dintre noile discipline îşi impune termeni specifici, precis normaţi v. Nicolae Putem numi această direcţie complexă de evoluţie a internet datând terminologia româneşti hiperspecializare.

Un alt exemplu ilustrativ este cel al domeniului agricol, unde numai una dintre ramurile mai recente-pedologia se divide în continuare în pedologie ameliorativă, pedologie aplicată, pedologie experminentală, pedologie agricolă, pedologie forestieră, ecopedologie ş.

În acelaşi timp, în aceeaşi ultimă perioadă sfârşitul secolului XX şi în prezent se remarcă şi o tendinţă opusă, numită determinologizare v. Dacă hiperspecializarea se manifestă în interiorul lexicului specializat, determinologizarea priveşte relaţiile lexicului specializat cu lexicul comun, antrenând astfel alt nivel al analizei.