Spune-mi Zou de Raymond Queneau Unde sunt sacagiii? Căci, precizează Valéry, nimeni n a distins atât de conştient cele două efecte ale expresiei prin limbaj: a transmite un fapt, a produce o emoţie.

Această a treia ispită a matematicianului: să rămînă numai matematician. Omul nu progresează decît cînd ştie că nu poate să facă ce vrea. Mijlocul cel mai sigur ca să-l faci pe un om tînăr să nu reuşească ceva e să-l întrebi mereu: Ei, ţi-a ieşit?

Este logica o ştiinţă practică?

Eu cred că e cea mai practică dintre ştiinţe, fiindcă te învaţă să iei decizii. Eu ştiu că toţi înţeleg că atunci cînd se editează o carte şi nu se vinde, asta e risipă. Se înţelege oare că atunci cînd se editează în de exemplare o carte care s-ar vinde în de exemplare, şi asta e tot risipă?

Altceva se schimbă, şi profesorul de azi va fi obligat să se schimbe pentru a face cursurilor post-şcolare: fiecare curs se adresează unui singur ascultător; care poate nici nu este de faţă. Azi facem matematica care va fi folosită mîine şi mai ales poimîine. Că dacă n-am face-o azi, poimîine ar trebui să o importăm.

Nimic nu costă mai mult decît neştiinţa. Cum am mai spus, în ultimii ani vorbesc mai mult cu copiii. Sînt singurii care se interesează cu adevărat de calculatoare. Un copil către Gr. Moisil : Dumneavoastră vă plac visele? Eu am visat odată că eram într-o şedinţă şi cînd m-am trezit eram într-adevăr într-o şedinţă!

Chifu Marius

De un alt grad de profunzime, dar robite aceleiaşi traiectorii autoreferenţiale, de suprapunere a discursului şi metadiscursului, a visului obiect şi visului lectură sunt nodurile lui Nichita Stănescu din volumul care-şi declară chiar prin adevărul brutal despre întâlnirea unui taur natura semiotică Noduri şi semne, Editura Cartea Românească, La Nichita Stănescu, feţele autoreferinţei sunt multiple. Nodurile sunt imposibile fără bucle, noţiunea de buclă englezul loop fiind în miezul autoreferinţei şi al antinomiei, de la Cantor şi Russell pînă la Gödel.

Experienţa poetică repetă aventura experienţei matematice şi în acelaşi timp o contrazice. Aşa cum Gödel a demonstrat că aritmetica devine inevitabil propriul ei metalimbaj, poezia modernă se află implicată într-un proces semiotic prin care poezia se autosemnifică. Dar, spre deosebire de teorema lui Gödel de incompletitudine a oricărui sistem formal necontradictoriu al aritmeticii consecinţă a suprapunerii metalimbajului aritmeticii pe limbajul ei obiectNichita Stănescu, ca şi alţi cîţiva mari poeţi, se află într-o tentativă de stabilire a unei teoreme poetice inverse, de completitudine a poeziei poeziei.

Consecvent cu această obsesie autoreferenţială, cea mai bună analiză a poeziei lui Nichita Stănescu se află tot la Nichita Stănescu, a se vedea volumul Respirări editura Sport-Turism, şi, în mod special, paragraful intitulat Cuvintele şi necuvintele în poezie, a cărui lectură paralelă cu a poeziei sale este reciproc profitabilă.

Nichita Stănescu renunţă la punctul de vedere după care limbajul devine în poezie un geam mat, în opoziţie cu ceea ce este el în ştiinţă: un geam propriu-zis, adică transparent. Renunţînd la această viziune şi inversînd-o, făcînd din transparenţă virtutea supremă a cuvintelor, Nichita Stănescu postulează o poetică a rupturii expresie folosită de el la Struga, în Poezia foloseşte cuvintele din disperare.

Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvîntului. În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvîntul are funcţia unei roţi, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie, ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintactic. Respirări, p. Cît de departe suntem de viziunea unui Tudor Vianu pentru care tranzitivitatea cuvîntului este redusă la minimum în poezie.

Cît de departe sîntem de punctul de vedere pe care l-am exprimat în Poetica matematică, unde, pe urmele lui Pius Servien, am dezvoltat 12 Nodurile lui Nichita Stănescu Antoine-Nicolas Caritat, marchiz de Condorcet, este una dintre personalităţile franceze cele mai interesante din a doua jumătate a secolului al lea. Manifestându-se ca scriitor şi ca om politic revoluţionar, interesat în egală măsură de filozofie, matematică şi ştiinţele sociale, Condorcet a fost un adversar hotărât al monarhiei, iar sfârşitul său tragic Paradoxul majorităţii - Sunteţi specialist sau numai amator?

Horoscop Urania săptămânal pentru Taur. Previziuni pentru perioada 15 – 21 mai 2021

Dar foarte amator! Pentru Moisil, paradoxul este un simptom al stării normale, de sănătate; dar această stare este de multe ori în opoziţie cu intuiţia comună. Sîntem departe şi de viziunea lui Roman Jakobson, privind funcţia poetică orientată asupra mesajului. Nu este vorba de invalidarea acestor teorii, ci de faptul că ele nu mai pot pretinde la universalitate.

Poezia are diverse modalităţi, un statut unic pentru toate nefiind posibil. Dar, dacă din geam mat cuvîntul redevine un simplu vehicul, dacă poetul renunţă la cuvinte drept cărămizi ale poeziei, cu ce este compensată această renunţare? Nod 7. Să deschidem din nou Respirările. Nichita Stănescu identifică trei grupuri genetice ale poeziei: fonetic, morfologic şi sintactic. Primul tip, bazat pe efecte incantatorii de tipul prin vulturi vîntul viu vuiaeste de o natură inferioară.

data datelor online pikeville dating

Aici include poetul toate mijloacele prozodice care nu-şi propun decît coafarea limbii vorbite în evidentă aluzie polemică la vechea retorică.

Tipul morfologic se prevalează esenţial de cuvînt, care este presat ca strugurele în teasc, obţinîndu-se un must etern. Polemic faţă de Arghezi, poetul vede în tipul morfologic o semantică a vederii, unde ideea trebuie pipăită cu mîna ca să urle: este. Poetul recunoaşte că această poezie de tip morfologic ne farmecă şi ne ştampilează memoria şi că ea ca o dromaderă, poartă în spinare cocoaşa poeziei fonetice. Dar, pentru Stănescu, mai aproape de esenţa majoră a poeziei este aceea care se constituie sintactic.

În acest caz, dromadera se transformă în cămilă; la cocoaşa fonetică se adaugă cocoşa morfologică, fără de care ar plînge; dar după ce le-a dobîndit, din nou plînge. Aceasta este paradoxal stănescian al poeziei, silită să se definescă prin ea însăşi. Lui Condorcet îi datorăm observaţia simplă, dar profundă şi tulburătoare, conform căreia regula majorităţii conduce la situaţii paradoxale. Să amintim exemplul dat de Condorcet.

Trei persoane A, B şi C îşi exprimă preferinţele 13 în raport cu trei acţiuni posibile a, b şi c; A preferă pe a lui b, pe b lui c deci pe b lui cB preferă pe b lui c şi pe c lui a deci pe c lui biar C preferă pe c lui a şi pe a lui b deci pe b lui c.

  • Cum să scrieți un profil pe un site de dating
  • Vineri, 14 mai
  • Mă întâlnesc cu un om grec

Există deci în colectivul format din cele trei persoane o majoritate care preferă pe b lui c; o majoritate care preferă pe a lui b; o majoritate care preferă pe c lui a. Însă numai o minoritate adevărul brutal despre întâlnirea unui taur pe a lui a, după cum numai o minoritate preferă pe b lui a. Regula majorităţii nu este deci tranzitivă; din faptul că o majoritate preferă pe x lui z şi tot o majoritate preferă pe y lui z nu rezultă că există o majoritate care preferă pe x lui z.

Anomalia pusă în evidenţă de Condorcet are consecinţe grave asupra elaborării unei decizii sociale, care să exprime cel mai bine consensul membrilor unui grup social. Într-adevăr, să presupunem că n persoane indică, fiecare în parte, o ordine strictă şi tranzitivă a p alternative. Am fi tentaţi să considerăm că dacă o alternativă x este preferată lui y de majoritatea celor n persoane, atunci societatea preferă pe x lui y.

Numai că aplicând această regulă, în ciuda faptului că fiecare dintre ele a indicat o ordine strictă şi tranzitivă de preferinţă deci faţă de nici o pereche de alternative nu s-a exprimat o atitudine de indiferenţăpreferinţa socială care rezultă nu se mai exprimă printr-o ordine strictă şi tranzitivă.

În exemplul dat de Condorcet, oricare două alternative sînt social comparabile, în sensul că există printre ele una care e preferată social celeilalte. Se poate arăta că, dacă numărul votanţilor este par, regula majorităţii duce la posibilitatea ca unele alternative să nu mai fie social comparabile.

Dacă însă numărul votanţilor este impar, orice alterenative sînt social comparabile. Avem aici o legitimare mai profundă a intuiţiei curente, conform căreia un comitet de conducere trebuie să fie alcătuit dintr-un număr impar de persoane.

Să presupunem că pretenţiile noastre sunt motivate şi că nu pretindem că din cele n ierarhii stricte individuale să rezulte o ierarhie socială strictă, ci numai o alternativă preferată ferm de către societate tuturor celorlalte; o vom numi alternativă câştigătoare. În unele situaţii practice, cum ar fi alegerea unui preşedinte din p persoane prealabil selecţionate, sîntem confruntaţi tocmai cu această problemă, cel puţin mai uşoară în aparenţă decît aceea a ordonării stricte a celor p adevărul brutal despre întâlnirea unui taur.

Modelul de determinare a unei alternative cîştigătoare a fost studiat, între alţii de către N. Miller de la Universitatea din Maryland, S. A, care în a propus următoarea strategie aplicabilă ori de cîte ori numărul votanţilor este impar. Se porneşte cu două alternative x şi y, reţînîndu-se aceea dintre ele - fie ea x - care este preferată social celeilalte. Se continuă în acest fel pînă la epiuzarea tuturor alternativelor.

Alternativa care supravieţuieşte după toate aceste încercări este cea cîştigătoare. Procedeul pare rezonabil. Apare însă imediat întrebarea dacă rezultatul nu depinde de ordinea în care sunt comparate alternativele.

Muller a arătat că tocmai acesta este cazul. Mulţimea alternativelor conţine o parte M privilegiată, cu proprietatea că orice alternativă din M poate deveni cîştigătoare dacă se adoptă o ordine convenabilă de comparare două cîte două a alternativelor. Numită mulţime Condorcet, M are proprietatea că nici o alternativă din afara lui M nu este preferată social unei alternative din M; în acelaşi timp, M este minimală, în sensul că nici o parte strictă a lui M nu are proprietate menţionată.

Într-un graf ale cărui vîrfuri sînt diferitele alternative, iar un arc merge de la x la y dacă x este preferat social lui y, un vîrf aparţine lui M exact atunci cînd de la el porneşte un drum către orice alt vîrf. În exemplul lui Condorcet, situaţia e cum nu se poate mai rea adică mai ambiguă ; toate cele trei alternative sunt în M, deci oricare dintre ele poate fi cîştigătoare.

Votanţii lui Condorcet nu-s în stare nici măcar să-şi aleagă un preşedinte! Un membru proeminent al Academiei de Ştiinţe, a fost prieten al enciclopediştilor şi i-a ajutat în munca lor. Munca lui la teoria probabilităţilor în a fost o importantă contribuţie matematică. A sprijinit cu tărie spiritul reformator al Iluminismului şi, după a devenit deputat şi înpreşedinte al revoluţionarei Adunări Legislative.

Mai presus de toate, el a susţinut educaţia universală şi alte reforme educaţionale. Implicat în căderea girondinilor, a fost arestat şi, în puşcărie, a luat otravă. Cea mai cunoscută lucrare a sa a fost Schiţa imaginii istorice a progresului minţii umaneîn care a prezentat istoria ca un progres continuu şi inevitabil în nouă stadii până la Revoluţia franceză. Al zecelea stadiu, care va veni, va aboli, în sfârşit, diferenţele dintre naţiuni şi clase, în timp ce se realizează perfecţiunea infinită a omului.

dating apps venituri dating online bun

Educaţia universală trebuie să joace un rol central, dar el condamna religia şi regula politicii absolute. În orice creaţie poetică există un sens logic, raţional sau inteligibil şi un altul consubstanţial poeziei: sensul poetic. Primul vizează exclusiv categoria intelectului şi nu poate postula - şi, mai ales, nu poate justifica - un poem; aceasta pentru că el este extrinsec specificităţii poeziei.

Sensul poetic, indisolubil legat de structura formală, liber şi suficient sieşi, e sufletul poemului. El e acela care deosebeşte poezia de proză. Un poem - spune Bremond - are două sensuri: acela pe care-l exprimă, direct, îndată, precis şi care e proză: - impurul; şi - acela pe care-l respiră Adoptând terminologia lui Claudel avem faţă n faţă noţiunile de Animus şi Anima. O poezie însă nu poate subsista numai prin sensul poetic. Un purism poetic radical nu e nicicând posibil.

Sensul logic, raţional, trebue să însoţească poezia, cu toate că el e în afară de zona poetică. Atingem cu aceasta poate cea mai capitală problemă a poeziei: aceea a limbajului poetic. Arătând că limbajul crează domeniul revelatului, Heidegger conchide în al său Holderlin und das Wesen der Dichtung că poezia e fundare prin cuvânt şi în cuvânt. Domeniul în care operează poezia fiind limbajul, esenţa poeziei trebue înţeleasă prin esenţa limbajului.

Să facem unele precizări mai amănunţite în acest sens, deoarece ele ne vor conduce la implicaţiile sensului raţional şi a celui poetic dintr o poezie. Prin materialitatea sa, orice cuvânt are o îndoită funcţiune: metaforică şi conceptuală. Fondul originar al unui cuvânt e alcătuit din o lume plină de ascunse corespondenţe. Peste această rădăcină magică s a grefat înţelesul logic, noţional care abstractizând semnificaţia primară, i-a dat o circulaţie mai generală.

În limbajul curent, funcţia logică stăpâneşte pe cea magică; poetul însă trebue să spargă înţelesul pur conceptual şi să desvăluie sensul ascuns al cuvântului. Convertirea limbajului noţional în unul cu funcţiune magică nu se poate face decât tot pe căi logice. Suntem, aici, pe pragul celei mai adânci problematici a poeziei.

E ceea ce Thierry Maulnier numeşte echivocul vital al ei. Suprastructura regulelor logice ale limbajului e îndeajuns de rigidă pentru a nu permite să fie călcată oricum. De aceea adevărul brutal despre întâlnirea unui taur trebue să aleagă - am zice - punctele de slabă rezistenţă conceptuală. Pentru că numai pe acolo poate pătrunde - şi ne poate strecura şi pe noi - în universul latenţelor despre care vorbeam. Sentimentul necunoscutului pe care îl stârneşte o adevărată poezie nu se poate propaga decât plecând dela cunoscut, afirmă cu foarte multă dreptate Marcel Raymond.

Această legătură ascunsă dintre sensul logic şi cel poetic a fost precizată cu o deosebită competenţă şi fineţe de Raïssa Maritain.

dating celebrități ghidul femeii albe pentru a întâlni un om negru

adevărul brutal despre întâlnirea unui taur Extenuând funcţiunea pe care cuvântul o are în calitatea sa de semn deci semnul logicse anihilează însuşi sensul poetic deoarece piere puterea de comunicaţie a poemului. De aceea, cu toate că sensul logic nu e exigibil în poezie pentru el însuşi, Dacă obârşia conflictului creator şi experienţa adâncă a poetului e o realitate inteligibilă în sinea sa, obiectivarea pe hervey bay viteza dating de expresie va duce la o anumită claritate, la un pronunţat sens inteligibil.

Dacă, dimpotrivă, ea are o coloratură afectivă ce ţine de o realitate obscură, exteriorizarea se va face în concordanţă cu acest mod obscur al emoţiei iniţiale. De aceea ea nu se exprimă ca un raţionament, ci prin semne purtătoare de vieaţă. În noţiunea de semn e implicat sensul inteligibil necesar, iar noţiunea de vieaţă postulează sensul poetic; aceasta cuprinde o anumită obscuritate ce dă suflet oricărei poezii.

Iată-ne deci ajunşi la unul din cei doi termeni pe care căutăm să-i lămurim în încercarea de faţă. Reţinem pentru moment că noţiunea de obscur designează o realitate ce ţine de categoria afectivului.

Ea comportă, structural, o rezonanţă emoţională. Iar întrucât - lato sensu - orice poezie se inserează în ordinea sentimentului, rezultă că în chip firesc o anumită obscuritate e inerentă oricărei poezii. Această obscuritate constitue vagul, voalatul, imprecisul ce învăluie atmosfera Stimmung-ul unui poem. În anumite cazuri, obscurul poate fi poematizat pentru sine însuşi; atunci el devine şi conţinut anecdotic, nu numai sens poetic. Să ne apropiem acum de celălalt termen al investigaţiei noastre.

Vorbind despre Mallarmé, d-l Vladimir Streinu preciza într un articol 6 că autorul Herodiadei a fost 14 15 un poet de trei ori obscur: o dată fiindcă era poet adevărat, a doua oară pentru că adaugă un ermetism substanţial, propriu la ermetismul nativ al poeziei şi a treia oară deoarece experienţa lui formală a implicat punctele extreme ale arbitrarului sintactic şi tipografic. Ni se pare însă că aceste trei moduri de a fi obscur sunt diferite în aşa fel încât sunt susceptibile de a le compartimenta în două categorii: prima e a obscurului şi din ea face parte numai ermetismul ce rezultă din faptul că Mallarmé era poet adevăratiar a doua a dificilului care cuprinde celelalte două moduri: ermetismul substanţial propriu şi experienţa formală.

În cele ce urmează vom vedea de ce. Poezia - spune foarte just d-l Vladimir Streinu - nefiind o categorie intelectuală şi generică, ci una afectivă şi deci strict individuală, implică obscuritatea în însăşi definiţia ei.

ACEST LEU NU ȘI-A VĂZUT STĂPÂNUL DE 7 ANI... PRIVEȘTE CE S-A ÎNTÂMPLAT

În acest sens şi poezia lui Mallarmé - ca orice poezie - e obscură. Se impune însă o precizare. Categoria afectivului este şi ea într un anumit fel generică.

viteză datând langley guwahati online dating

Acel Gemeinsinn despre care vorbeşte Kant, atunci când arată că judecata estetică, deşi e bazată pe sentiment, totuşi aspirând la valabilitate universală, e fond comun la toţi oamenii.

De aceea un poet care se adresează în primul rând inimei e mai puţin dificil decât unul care se adresează creerului. Ca poet adevărat, Mallarmé e tot atât de obscur ca şi Eminescu.

Dar pentru că autorul După amiezii unui faun a adăugat un ermetism substanţial propriu la ermetismul nativ al poeziei şi pentru că a făcut uz de acel arbitrar sintactic şi tipografic, el e mai dificil decât Eminescu.

a doua viață de viață o que

E adevărat că acest propriu ermetism, substanţial Mallarmé niciodată nu 1-a pus în circulaţie raţional şi articulat ; nu e însă mai puţin just că toate acele minusuri algebrice şi valori ale negaţiunii analitice pot fi sesizate pe cale raţională, în urma cercetării atente a poeticei Mallarméene. La fel şi acea experienţă formală în care arbitrarul sintactic domină nestingherit.

Acest horoscop este brutal de sincer! Află ce se spune despre zodia ta

Iată-ne deci ajunşi în miezul lucrurilor. Când nelămuritul unui poem are o sursă afectivă, suntem în faţa a ceea ce numim obscuritate ; când acest nelămurit are o sursă ce rezidă în incapacitatea cognitivă a contemplatorului, avem de a face cu categoria dificilului.

De aici se desprind câteva consecinţe extrem de importante. Mai întâiu, dificilul se prezintă ca un obstacol ce poate fi învins prin mijloace raţionale. Obscurul unei poezii e ireductibil; el e o imanenţă poetică ce trebue primită ca atare.

Dificilul unui poem poate fi escamotat, problematizat şi rezolvat îndată ce avem cifrul acestei algebre poetice pe care ne-o opune un poet netflix dating documentar, posedăm cheia de boltă a ei.

Lucrurile se simplifică şi devin clare: de o claritate care mijloceşte fără un efort deosebit trecerea spre obscurul consubstanţial poeziei respective.

Poate cel mai tipic exemplu de poet dificil e Mallarmé. El a ajuns la un fel de supra-lirism cu totul personal şi ciudat, ce se apropie de absolut pe calea supraconştientului. Ceea ce evocă poetul - spune M. Raymond într un superb articol 7 - sunt prezenţe pure, spirituale care trebue să fie absenţe materiale. El afirmă slab ceea ce neagă, conturează un obiect ce se consumă, o umbră ce i se şterge. Totul pare că se reîntoarce în neant. Charles Mauron, într o carte de curând apărută, Mallarmé l obscur, arată că ceea ce constitue obscuritatea poeziei Mallarméene adică dificultatea ei, ne permitem noi să precizăm e faptul că ordinea obişnuită a vorbirii nu mai e deloc respectată, iar spiritul nu poate trece liber dela un cuvânt adevărul brutal despre întâlnirea unui taur cel următor şi dela un vers la altul.

Această dificultate, la care se adaugă aceea care rezultă din considerarea metafizică a actului poetic E. Noulet, într un studiu asupra lui Valéry, 1-a numit pe Mallarmé metafizicianul poezieipoate fi învinsă printr o amănunţită cercetare şi o conştientă trăire în universul poeticei Mallarméene. Trecând peste aceste dificultăţi ajungi la obscuritatea emoţională, nativă, a poeziei sale. E adevărat că sentimentul e filtrat până la absurd uneori. El se bănuieşte totuşi.

În articolul amintit, autorul cărţii De Baudelaire au Surréalisme arată că poezia lui Mallarmé e colorată Poetica sa se bazează pe ideea verbului creator Dar cuvântul e o emanaţie a tăcerii; poezia, cum s a spus, o sinteză a tăcerii şi a cuvântului.

Astfel se unesc anormal în Mallarmé ambiţiile poetului care vrea să pronunţe cuvântul şi visul misticului, care doreşte să simtă cum acest cuvânt moare pe buzele sale.

Horoscop săptămânal Taur – 15 – 21 mai 2021

Ea e realizată după programul unei drame esoterice cu aluzii la vieaţă unde ideile sunt sugerate, nu exprimate. Lucrul s ar putea să fie adevărat; a fost însă conştient de dificilul versurilor sale. Căci, precizează Valéry, nimeni n a distins atât de conştient cele două efecte ale expresiei prin limbaj: a transmite un fapt, a produce o emoţie. E latura logică ce deschide drumul sensului poetic; această latură, Mallarmé a încărcat-o însă cu acele minusuri algebrice şi cu valorile radicale din marginea negaţiunilor analitice.

Dificultatea poeziei Mallarméene e vizibilă mai pregnant ca oriunde în Un coup de dés jamais n abolira le hasard Dificilul Mallarméan e prezent însă în poezia sa - într o formă atenuată, desigur - chiar şi în acele părţi unde s ar părea că nu există deloc.

E un fel de intelectualism poetic ce se simte şi acolo unde aparent nu e decât obscuritatea, învăluitoarea obscuritate a rezonanţei afective. Cu totul deosebită e specificitatea poeziei lui 15 16 Eminescu. La el nu aflăm momente care ar reclama un efort de intelecţiune. Fiorul liric străbate calm versurile eminesciene, iar sensul poetic nu e niciunde surplantat de cel inteligibil.

Obscuritatea acestei poezii e una nativă şi inerentă realizării poetice. Ea nu poate conferi lui Eminescu epitetul de poet dificil, aşa cum a încercat să arate odată d-l Vladimir Streinu. Privind lucrurile sub acest unghiu, din aceeaşi categorie cu Eminescu fac parte un Verlaine sau un Rilke.

La toţi aceştia nelămuritul ce le învăluie poezia e de provenienţă afectivă. Fondul poetic nu e strâns în nici o crustă intelectualistă care să adauge un nou ermetism obscurităţii originare inerentă poeziei. Se impune însă o precizare de o extremă importanţă. Obscurul şi dificilul subsistă în limitele sensului unei poezii poetic sau inteligibil. În cazurile extreme, atât obscurul, cât şi dificilul pot deborda aceste limite căzând în non-sens. Obscurul în accepţia pe care o dăm noi acestei noţiuni poate călca numai marginile sensului poetic, nu şi pe cele ale sensului inteligibil.

Aceste persoane vor avea nevoie de liniște, de izolare de factorii de stres, de distanţare de factorii care le pot tulbura calmul și echilibrul abia obținut. În seara zilei de 20 mai, Soarele va intra în zodia Gemenilor și, până pe 21 iunie, se va afla în sectorul banilor câștigați prin muncă proprie sau prin valorificarea unor îndemânări, abilități sau vocații cultivate ca o a doua meserie.

Răstimpul le va permite celor care s-au născut în zodia Taurului să discute cu persoanele îndreptățite să le furnizeze informații și explicații credibile ori cu care pot pune bazele unei activități reciproc avantajoase colaborare.

Împreună cu Mercur, care le va spori spiritul practic și le va da intuiție, și cu Venus, care va atrage norocul, Soarele le va asigura nativilor o perioadă de aproximativ două săptămâni profitabilă și plină de surprize plăcute. Altfel, poţi să te epuizezi complet.

Cu toţii aveţi personalităţi puternice, iar din pricina prezenţei acestei planete în acest sector al horoscopului tău general, s-ar putea să găseşti mai rar disponibilitatea de a lăsa de la tine.

Se anunţă însă veşti bune pentru nativii ele acestui semn care nu au fost prea activi e pe scena de dating. Pe fondul acestui tranzit, se înmulţesc ocaziile de a cunoaşte persoana interesante şi de a flirta. Dar există riscul să nu ducă adevărul brutal despre întâlnirea unui taur relaţia pe care şi-o doresc.

el dating csgo family partajarea meciului

Leu Cu Marte în casa familiei din horoscopul tău general, este de aşteptat ca diferenţele de mentalitate între generaţiile din familia ta să iasă la iveală mai des şi mai intempestiv decât în mod normal.

În felul acesta, nu ar trebui să te surprindă dacă eviţi mai greu să intri în schimburi tăioase de replici cu acei membri ai familiei care nu îţi împărtăşesc sau nu îţi acceptă principiile şi valorile. Dar cu cât realizezi mai repede că nu le vei schimba crezul personal, cu atât mai uşor se revine la o atmosferă cordială.

Caută deci să nu cultivi această stare. Fecioară Marte poposeşte în casa comunicării din horoscopul tău general, iar tranzitul său prin acest sector aduce şi avantaje, şi dezavantaje.

Pe de-o parte, te face mai asertiv ă în felul în care comunici, impunându-ţi mai uşor punctul de vedere şi ajutându-te să îţi descoperi resurse persuasive pe care nici nu credeai că le ai. Pe de altă parte.

Dacă reuşeşti să îţi stăpâneşti cea de-a doua tendinţă, nu vei avea decât de câştigat în următoarele câteva săptămâni. Ţine cont totuşi de faptul că există riscul ca şi cheltuielile tale să fie mai mari decât de obicei. În acest context, este foarte important să ţii o evidenţă clară a veniturilor şi achiziţiilor pe care le faci în perioada aceasta. În caz contrar, s-ar putea ca banii să-ţi alunece printre degete, fără să realizezi când şi pe ce s-au dus.