Probabil ca nu poți. Peste două zile Adina primi scrisoare de la Ilie. Privi pe geam în depărtare, norii se rostogoleau ca nişte arătări, ieşeau de undeva de pe coama dealului, treceau peste luncă şi se duceau spre apus ; vântul se înteţise şi el, trecând printre copaci, ca o nălucă a toamnei, frunzele îngălbenite se jucau pe la ferestre ca nişte fluturi în toiul nuntirii, burniţa, se-aburise geamul, lumina înserării se strecura prin perdele discretă şi obosită.

Am pus portocala pe raft. Puneți o portocală pe raft. Puneți portocala pe raft. El ea pune portocala pe raft. Au pus portocala pe raft. Este important să înțelegeți aici alegereaspunând - "așezați" sau "puneți", trebuie să se bazeze pe acțiunea și cuvintele concrete care vor trebui obținute ca rezultat.

În toate celelalte situații, va fi mai corect să luați cuvântul rădăcină pentru a primi și a aduna "pun cartea pe genunchi", dar "am pus cartea în genunchi". Un alt copilați un alt polițist important - din verbul "pus"nu poate forma o viitoare viitoare. Aici, aceeași rădăcină provine din verbul inexistent "de a stabili" "ați pus acest notebook în locul lui". Dar aveți grijă atunci când decideți cum este corect - "bagaje" sau "cabane". Lumea zicea C 7 7 8 aşa : « mă duc pe la ăi betegi » pentrucă oamenii rămăseseră viteză dating tlumaczenie beteşuguri.

Răiculeştii au avut un moş comun, un anume Raicu, venit din Oltenia de pe vremea zaverei lui Tudor, prigonit de turci. La început casele erau rare şi aşezate de către fiecare pe unde apucase, deabia pe timpul lui Cuza au fost date la linie. A tăiat şosea dreaptă şi a unit satele între ele. Şoseaua s-a numit Linie: mă duc pe Linie, sau mamaie din Linie, sau la horă pe Linie ; fetele şi flăcăii ieşau la furcărie pe Linie.

Linia era un fel de scenă unde se jucau toate dramele sau comediile satului : nunţi, botezuri, înmormântări,feştanii, căluşul, unde se strigau fetele de lăsata secului şi se aprindeau focuri, unde se certau şi se băteau oamenii, unde se bea seara sau în zile de sărbătoare, unde se juca ursul sau paparudele, unde se vărsa satul dimineaţa la muncă sau pe unde trecea Baghiară cu oile pe islaz.

În zilele de sărbătoare oamenii îşi luau hainele cele mai bune din ladă, se îmbrăcau cu ele şi ieşau pe Linie, sau alţii de pe prispele lor, privau pe Linie.

Linia era centrul şi universul satului şi tot acolo aflai toate stirile de pe pământ. Moşul Motroc, bătrânul lui Ionel al lui Duran, se mutase cu gospodăria din Poiana Piscului pe Linie şi căpătase de la Cuza opt hectare de pământ.

Era fruntaşul satului, îşi aşezase gospodăria la răspântii, dar n-a mai avut noroc de ea că a venit moartea şi l-a luat. L-a urmat Duran, Tudor pe numele lui adevărat, care a făcut casă nouă, pătul, magazie şi grajduri pentru animale şi obor de oi. Ionel al copilați un alt polițist Duran încă îşi mai aducea aminte de poveştile bătrânei despre Motroc : cum că era o huidumă de om şi cânta frumos şi iubea animalele, avea cai, boi, vaci şi turme de mioare şi toate îngrijite de mâna lui…Duran, băiatul lui Motroc, s-a legat mai mult de pământ, muncea din zori până noaptea atât la el cât şi la boier, pe moşia Izvoranca.

Dar n-a avut noroc de copii, a avut o singură fată care s-a prăpădit de tânără şi l-a lăsat pe el, om bătrân, cu trei copii să-i crească şi să-i rostuiască, pe Ionel l-a lăsat de două luni, în faşă…Viaţa fetei s-a scurs ca o baladă.

O chema Lefterica, era frumosă şi isteaţă dar nu avusese noroc în dragoste, 8 8 9 la şaisprezece ani au măritat-o cu un bărbat ursuz şi bătrân şi a năsut doi copii: pe Ioviţă şi pe Catrina. Cu Ionel e o poveste mai lungă, a auzit-o şi el de la vecini, dar n-o credea. Dar vecinii adevăr grăiau căci Ionel nu semăna de loc cu fraţii lui. Cică Duran muncea pe Izvoranca pământurile boiereşti luate în arendă. Pleca cu căruţa cu săptămâna, îşi lua nevastape Lefterica şi pe ginerisău, caii şi boii şi vacile şi le ducea pe luncă.

Lunca era administrată de un arendaş oltean care a pus ochii pe femeie şi s-a îndrăgostit de ea; azi aşa, mâine aşa, până când au început să se întâlnească pe furiş. Duran cu Durănoaia seara veneau acasă şi-i lăsau în luncă pe Lefterica şi pe Tănase, bărbatul ei. Olteanul se împrietenise cu Tănase şi-l trimitea cu animalele în fânării să le pască.

El rămânea cu Lefterica şi se iubeau până-n zori. Rodul iubirii lor fusese Ionel. Se cunoştea că era os de boier, altfel copilați un alt polițist cei doi care-i semănau leit lui Tănase. Dar tot gura lumii povestea că Lefterica fusese blestemată de Dumnezeu să se ducă pe lumea cealaltă aşa de tânără şi să lase trei copii fără milă de mamă.

Umbla biata Durănoaia, sleită de puteri, şi supărată de moartea copilei, cu Ionel în braţe pe la lăuze să-i dea ţâţă ăluia micu. Intre timp îl dăduseră de suflet unei femei din Râca, dar ce au putut să stea fără el? După două săptămâni s-a dus şi l-a luat. Unde cresc doi, creşte şi al treilea, ziceau ei, cu durerea în inimă. Aşa au rămas ei cu trei copii la bătrâneţe să-i crească, să-i îmbrace şi să-i încalţe, să le poarte de grijă la şcoală şi să-i facă oameni.

Timpurile au trecut repede. Tănase a plecat în armată, apoi în război, a fost luat prizonier de nemţi la Dragoslavele şi a stat patru ani închis într-un lagăr din Pădurea Neagră. S-a durango dating mai întâi Ioviţă, copilul lui cel mai mare, a luat-o din capul lui, fără să-i spună bătrânului şi s-a dus la sărăcanii lui Corcoţ şi a luat-o pe Marina, curva curvelor, de râsul lumii, şi-i trimite vorbă acasă să-l primească cu ea că dacă nu, pleacă la Bucureşti la S.

Că n-are nici izmene-n cur… »…Durănoaia s-a îmbolnăvit de inimă rea şi a murit şi ea. A rămas Duran singur să le poarte de grijă.

Apoi i-a făcut-o şi Catrina : s-a măritat şi ea ca proasta, avea 9 9 10 numai paisprezece ani când s-a pomenit Duran fără ea. Era într-o iarnă grea, cu ger şi zăpadă mare când s-a trezit fără ea.

A găsit geamurile de la odaie deschise, fugise noaptea în ciorapii de lână cu o legăturică de boarfe în cap.

CINEMAX – mai - PRwave - stiri afaceri, stiri marketing, case studies, stiri PR

De fapt o aşteptase flăcăul la geam, o luase-n braţe şi fugise cu ea pe Linie la el acasă. Duran a aflat din sat de fapta nepoatei şi a fugit la Post să reclame jandarmilor cum i-a furat nebunul fata din casă. Ce, ăla era copil de măritat? Iese din casă Ion cu capul descoperit, în flanel, băuse şi se cam cherchelise şi-l întrebă ce e cu ei şi ce vor. E cu vrerea ei! Făăă, n-auzi, se adresă el fetei pe geam, ia ieşi afară! Venise acasă supărat foc şi-i spusese ăstuia micu cu care mai rămăsese : copilați un alt polițist, Ionele, să ai grijă, tataie, de tine că eşti mic şi neajutorat că n-are cine-ţi mai purta de grijă, că se duse şi femeia asta…şi parcă văd că mă duc şi eu după ea…Cu nădejdea la tac-tu!

A stat el singur ce a stat în casa bunicilor dar de la un timp i s-a făcut urât şi s-a mutat la frate-său, Ioviţă. Aici a dat de Marina, care era o zgârcită şi-o hoaţă, încuia mâncarea şi-l ţinea 10 10 11 nemâncat zile întrgi.

Se iubeau la nebunie. Au stat doi ani prieteni şi-apoi s-au hotărât să-şi ia viaţa în piept, s-au căsătorit şi el s-a mutat la ea acasă.

Aici o lăsase el cu cei trei copii când plecase în război, în grija lui unchi-său, Stancu Andreescu. Scosese nişte bănci lungi de la fosta cârciumă şi le aşezase în mijlocul curţii ca femeile să aibă unde să stea. Veniseră din Betegi Lina lui Gheorghe, Marina lui Săndoi, Corcoduşa lui Cică, Sanda, o babă căreia lumea îi zicea Buboasa, şi altele, şi altele ; din Râca sosiseră cu o brişcă vreo zece femei ; plecaseră copilați un alt polițist la plug să audă şi ele ceva despre bărbaţii lor.

Prima care trebuia să-l descoase pe Ionel era Păuna, îl lăsase să doarmă şi acum nu mai avea răbdare să-i spună ce ştie sau ce a auzit de băieţii ei, că, sărmana, a dat cu bobii la urca, a dat în cărţi şi degeaba, n-a aflat mare lucru, o ţigancă a dracului, ca să se dea bine pe lângă ea, i-a spus că i-a căzut o treflă nenorocită cu drum lung, cu lume multă şi cu popă-n frunte…,Să fie a dracului de ţigancă, zicea ea, că i-am dat untura degeaba, nu mi-a spus mai nimic!

Privi soarele, care se lăsase peste salcâmii îmbobociţi şi se gândi că nu mai vine odată seara să-şi vadă nevasta. Cu Gheorghe se întânlise cu datând australia zile înainte de Crăciun, pare-se pe 23 decembrie…Îl strigase el : ,Băăă, Ionele!

Eu vin de la Comandament şi toţi sunt cu moarte-n spinare! Ne-au încercuit ruşii! Aici se vor da lupte grele. Nu se ştie dacă mai apucăm ziua de mâine, Ionele! Vorbea scurt şi se uita-n toate părţile, speriat. Se băgaseră într-o groapă sub pod, spărseseră o ceapă şi-o mâncau cu nişte biscuiţi pe care-i mai găsiseră prin raniţe. Acum îşi aduseră aminte de toată copilăria lor, cum se jucau ei prin paie, cum îi furaseră iepurii lui Făgădău, sau cum fugiseră cu pâinea Păunii în Pisc şi o 12 12 13 mâncaseră.

Apoi nunta lui Ionel cu Gigea, nunta lui cu Maria. Când plecase cu raniţa în spinare de la poartă, îşi lăsase nevasta plângând cu aia mica în braţe, rezemată de nişte stanoage. În timp ce ei vorbeau a venit un avion şi s-a lăsat jos de tot, a aterizat lângă ei şi din us dating online a coborât un general.

Imediat a pus o pâlnie la gură şi a început să strige : ,Fraţi români, îi tremurau mâinile şi picioarele, fraţi români! Dumnezeii lor de gradaţi! Eu am ţinut ochii pe Gheorghe să văd încotro o ia. Realitatea fusese alta, îl văzuse cum îl ridicase în sus suflul unui proiectil şi căzuse jos numai bucăţi de carne şi n-a mai stat să se uite, a luat-o la fugă spre albia Donului… ,Curgea Donul, curgea… Dunăre, nu alta…Ca un şarpe se vedea de pe coama dealului… Cum înghiţea în apele lui oamenii, caii, căruţele ,maşinile, tunurile… Se înroşise totul, părea un râu 13 13 14 din lumile apocalipsei…Râu de sânge…şi catuşele lătrau ca nişte căţele turbate : paca, paca, paca!

A treia zi m-a scos noaptea prin nişte grădini, mi-a arătat direcţia încotro s-o iau, na levo ,! Că omul care e om, tot om 14 14 15 rămâne în orice împrejurare…şi i-am sărutat şi eu mâna si-am luato încotro mi-a arătat ea… Si am mers săptămâni întregi până am dat de apa Nistrului, acolo erau călăuze de-ale noastre care ne îndreptau pe la unitaţi, spre Tighina.

copilați un alt polițist

Aici îşi durase el un castel după modelul Peleşului. Fusese construit de arhitecţi germani în mijlocul pădurii Bucovului, lângă el făcuse şi alte acareturi: magazii, pătule, grajduri; construise şi o biserică pentru sufletul lui şi o capelă pentru mormântul de veci.

Când se căsătorise cu grecoaica Eliza Caropolis era totul pus la punct. Voia să-i facă o mare surpriză ca să o ademenească să lase Bucureştiul şi să se mute aici în această sălbăticie unde totul i se părea dezolant. Îi cumpărase mobilă de la Berlin, pian, tablouri scumpe, o bibliotecă masivă din palisandru plină cu cărţi franţuzeşti şi englezeşti, aranjase totul pe gustul ei şio lămurise să se mute.

copilați un alt polițist

J Bucuria boierului Câmpineanu fusese însă de scurtă durată ; încă din prima zi a căsătoriei îl măcina o gelozie groaznică şi avea şi de ce : Eliza era de copilați un alt polițist frumuseţe rafaelică şi-i dau ocol toţi fanţii Bucureştiului. Plecaţi într-o excursie la Roma cu tot anturajul casei regale, her Victor Câmpineanu a prins-o cu consulul austriac în camera hotelului şi a făcut un atac de cord, a căzut la uşă, fără ca să mai poată zice vreun cuvânt şi, după două săptămâni de spital, a decedat.

Eliza Câmpineanu a rămas însărcinată cu Nicu, a venit în ţară îndoliată şi şi-a înmormântat bărbatul în cripta făcută de el, după care şi-a continuat nestingherită viaţa ei de doamnă de onoare a Palatului. Şi-a ales un bun administrator, pe nume Chiţu, din lumea mare care a continuat să-i administreze bine conacul.

A mai cumpărat o sută de hectare, teren arabil, de la un boier scăpătat din Tătărăşti şi cinci zeci de hectare de pădure de la o rudă a ei care plecase în Grecia şi s-a statornicit la conac. Şi-a crescut băiatul, l-a dus la Liceul Militar ,apoi la Şcola Superioară de Război şi l-a făcut ofiţer. Nicu, fire ambiţioasă, a învăţat bine şi a terminat şcola cu media zece.

La serbarea de sfârşit de şcoală, generalul, comandantul şcolii, i-a înmânat premiul şi l-a numit speranţa armatei române, după care i-a întins mâna ca unui copilați un alt polițist camarad şi i-a urat o carieră strălucită. Stătuse mult să se hotărască 16 16 17 să aleagă între garda Palatului şi combatanţa pe front; s-a gândit la maică-sa care-l rugase ca acum la bătrâneţe să fie lângă ea. În război aventura era prea riscantă, dar şi frumoasă, dădea întradevăr o lecţie de patriotism tuturor!

Poate de aceea strâmbase din nas colonelul Florescu când tânărul ofiţer alesese garda regală. Venise toamna acasă, după nişte amarnice ploi şi se urcase în balcon; de acolo vedea totul ca prin ceaţă, în vale se zărea satul cu casele lui micuţe, apa Bucovului ca un firişor de aţă, vârfurile copacilor bătute de vânt şi pe deasupra lor un cârd de ciori care gărăiau întruna.

Castelul părea să fie pustiu, undeva pe un hol se auzea un zgomot uşor de mătură. Niciodată n-o găsesc acasă! Ce Dumnezeului, o dată pe an trec şi eu pe acasă şi nici atunci n-o găsesc! Privi la Lina cam pe furiş, şi-o amintea de mic, acum îmbătrânise, se urâţise, dar tot harnică rămăsese. S-a început la cules… În depărtare, pe colnicul din vale se vedeau carele pline cu porumb, veneau agale spre conac.

În curtea conacului era zarvă mare, se auzeau râsete şi vorbe de femei care curăţau porumbul din foi.

CINEMAX – mai 2011

Câteva fetişcane cântau un cântec : Trimite-mi, bădiţă, carte, măi,măi, Că prea-mi eşti,neică, departe… 17 17 18 Cântecul se apropia şi se depărta după cum bătea vântul.

Lina se întristă, nu mai primise nicio veste de la bărbat, era nerăbdătoare să mai afle veşti de pe front: -Dar cu frontul ce se mai aude, boierule?

Înt-un an şi ceva îi dăm gata pe ruşi! Dar cu dumneavoastră cum rămâne? Că era îngrijorată cocoana… -Cum să rămâie? M-am angajat ca ofiţer în garda regală! Încolo e bine, a fost tineretul în vacanţă şi-a dat baluri şi s-a distrat ; are popa o fată! Cred c-o copilați un alt polițist, pe Adina! Că zicea cocoana : ,Lino,fata asta e bună pentru Nicu meu! Se aşezase lângă un stejar şi-şi se bătea peste cismă cu o cravaşcă, uitându-se la tineretul acela nou… -Mami să-şi aleagă consoarta ei, pe mine să-i spui să mă lase-n pace!

Şi gândul îi fugi la Bucureşti, la artista de varieteu pe care-o părăsise decurând. Era brăileancă, câţi cuţitaşi nu se bătuseră în Brăila pentru ea! Era frumoasă cum nu mai văzuse femeie pe pământ şi mai ales focoasă! Avea talent, cânta frumos şi juca teatru, 18 18 19 o încadrase Tănase la Odeon în Bucureşti.

Nicu o cunoscuse după un spectacol de revistă, o invitase la o masă la restaurant şi-i propusese franc dragoste. Era prima femeie din viaţa lui şi nu mai putea de dorul ei.

Se ducea săptămânal la ea acasă şi-o copleşise cu cadouri şi complimente. E artistă la Odeon… - E şi păcat să n-aveţi! Însă, tot ceea ce reușește este să se pună singură în situații speed ​​dating shanghai 2021, devenind ținta glumelor celor care o ascultau. Situația este pe cale să se schimbe, căci în peisaj își fac apariția trei străini Harold Perrineau, Diora Baird și Rhys Coiro.

Împreună, ei au de gând să o omoare pe Lilith Mia Kirshner copilați un alt polițist, regina-vampir care era responsabilă de masacrul din Barstow.

În momentul acesta, Stella știe că nu mai are nimic de pierdut, așa că este decisă să facă absolut orice pentru a pune capăt pericolului care amenință să lovească din nou. Asta spun, sunt nişte transformări în societate… Dar să găsim alte modele de convieţuire, cum spuneam. Să ştiţi că generaţiile tinere, tinerii gândesc altfel decât noi. Şi eu cred că noi, tot ce facem şi cred că toţi oamenii politici, în tot ce fac, trebuie să se gândească şi la viitor.

Pentru că noi o să venim cu o ofertă electorală pentru alegerile locale cu elemente specifice locului. V-aţi gândit vreodată la funcţia de premier? Nu m-am gândit la nicio funcţie, repet. Nu m-am gândit la nicio funcţie, dar nu văd nicio problemă, nu am nicio problemă în a-mi asuma orice funcţie va fi nevoie să îmi asum.

Cum vi s-a părut Klaus Iohannis ca preşedinte în primul mandat? Mi s-a părut că nu are foarte bine conturat un proiect pentru ţară. Sper să îl aibă pentru un al doilea mandat, dacă va candida. Definiţi guvernarea Dăncilă, dacă puteţi. Nu pot să o definesc. Este… nu pot să o descriu, nu pot să o definesc, nu am niciun apelativ potrivit.

Asta le spuneţi şi oamenilor în campanie, că nu le puteţi descrie guvernarea Dăncilă? Sunteţi în opoziţie. Păi nu, dar ştiu ei că este dezastruoasă. Atunci ce să înţelegem noi despre guvernare?

Năstase și milițianul

Că e foarte proastă. Un om de stat nu se gândeşte la următorul mandat, da? Un om de stat se gândeşte la generaţiile viitoare.

Ştiu că v-am înebunit cu generaţiile astea viitoare, dar eu chiar cred că trebuie să ne gândim pe termen lung. Că e o datorie, că nu poţi să faci altfel.

V-am văzut, doamna Bogdan, în numeroase deplasări în ţară, alături de Dacian Cioloş şi m-am întrebat: ce rol aveţi în partid? Oana Bogdan: Mă ocup de integrare şi inovare, adică ajut partidul să nu lucreze în copilați un alt polițist, cum s-ar spune, să nu lucreze neintegrat şi mă ocup de tot ce-ar fi nou şi de cum să facem, cum să folosim toate aceste idei noi în partid şi… DT: Ce înseamnă, mai exact, integrare şi inovare?

Daţi-mi un exemplu, că nu înţeleg. OB: Păi înseamnă, în primul rând, dacă ne gândim la programul politic, da? Cum să facem să gândim toate temele programului politic integrat, adică să aibă legătură una cu alta. Şi din care să rezulte un real proiect pentru România. Deci asta ar fi, pe partea de program politic. Pe partea de dezvoltare a partidului, că ne dorim un partid mare, ar fi tot aşa, să fac legătura între departamente, între ideile care apar, între oameni şi idei.

DT: Deci, ca să înţeleg mai concret, aveţi un fel de rol de ideolog în partid? OB: Nu. Am rolul de a mă asigura că toate valorile, principiile şi ideologia noastră se traduce în ceea ce face partidul, în tot ce face partidul, de fapt. DT: Aveţi o putere destul de mare, totuşi, copilați un alt polițist vă ocupaţi de asta — de corectitudinea ideilor care se manifestă în partid, ăsta-i un rol important.

OB: Da, este. Dar fac parte, în acelaşi timp, dintr-o echipă. DT: Ce v-a determinat să vă lăsaţi funny sayings pentru dating de arhitect, să plecaţi de la Bruxelles, unde aveţi un cabinet de arhitectură şi să intraţi în politică?

OB: Eu nu mi-am lăsat meseria. Eu fac în continuare ceea ce ştiu să fac. Arhitecţii sunt integratori. DT: Şi cum faceţi asta, adică? OB: Este un mod de gândire, în primul rând, arhitecţii, după cum bine ştiţi, ştiu să gândească şi în ansamblu, şi în detaliu, ştiu să coordoneze, ştiu să gândească pe termen lung.

Asta este foarte important. Văd că în România, deocamdată, nu se întâmplă suficient treaba asta. Nu gândim pe termen lung, dar e normal, pentru că suntem asaltaţi de probleme, de urgenţe.

Priveghiiul

Sunteţi politician. OB: Da. Dar nu sunt singură. Noi suntem o echipă. DT: Şi ce fel de partid doriţi să construiţi? OB: Un partid mare, un partid care să fie bine reprezentat şi în rural.

Deci un partid mare, care să se adreseze tuturor românilor, care să vină cu o alternativă, cu un proiect pentru România şi pe termen lung. DT: De ce în rural şi cu cine? Pentru că aşa cum arată acum partidul, el pare elitist.

copilați un alt polițist

OB: El pare. Lucrăm să nu mai pară. Lucrăm la mesajele pe care vrem să le transmitem, avem o moţiune programatică cu care Dacian Cioloş a câştigat preşedinţia partidului, o dezvoltăm, lucrăm acum la programul politic, avem o comisie de programe şi politici în formare şi primul pas ar fi să reuşim să extragem din acest program poveşti — ideea de story-telling — nu poveşti ca vă spunem poveşti — deci nişte mesaje foarte clare şi specifice diferitelor categorii de oameni cărora ne adresăm.

DT: De exemplu, în rural cu ce mesaj mergeţi? Cum îi convingeţi pe oamenii de-acolo să voteze PLUS? OB: Păi în primul rând o să… în rural mergem cu măsuri pe care le propunem pentru a încuraja fermele mici şi mijlocii… DT: Ştiţi că asta spun toţi în campanie: încurajăm fermele mici şi mijlocii, îi încurajăm pe ţărani să facă copilați un alt polițist, nu spuneţi nimic nou. OB: Nu spunem nimic nou, dar măsurile concrete trebuie să le dezvoltăm.

Dar nu uitaţi că noi îl avem cu noi pe Dacian Cioloş, cred că el este cel mai potrivit mesager, din punctul ăsta de vedere. Deci lucrăm acum să dezvoltăm programul politic pe aceste teme şi să vedem cum să creăm punţi, de fapt, între urban şi rural.

Cred că elementul de inovare va fi nu atât de mult în ceea ce propunem fermierilor de-acolo cât legătura pe care o s-o facem între rural şi urban, pentru că noi nu considerăm… DT: Ce înseamnă asta? E o lozincă.

Rudele interlope ale politistilor locali din

O punte între rural şi urban… OB: Concret, ce înseamnă asta? Ştiţi că în lume se spune că viitorul este urban sau nu e.

Noi nu credem asta, credem că fără rural, fără hrana produsă în mediul rural, în apropierea oraşelor, de exemplu, oraşele vor avea de suferit. Adică trebuie să privim oraşele într-un ecosistem împreună cu zona rurală din jur.

Noul SPORE 2 e AICI ? *INCREDIBIL*

Marile provocări — la care noi nu ne gândim acum neapărat — ale viitorului sunt hrana de calitate, apa potabilă, schimbările climatice şi suprapopularea. Şi practic noi în România avem un mare avantaj pe care-l ignorăm: fertilitatea solului şi biodiversitatea. Asta o să ne dea hrană de calitate, pe care or s-o vrea şi alţii de la noi.

Şi noi o putem produce aici şi o putem produce aproape de locul în care trăim. A spus asta. De fapt, despre ce este vorba: eu chiar mi-am lăsat biroul deoparte — nu l-am părăsit, am creat acolo o echipă care se descurcă singură, sunt oameni care iau decizii bune şi le iau singuri, fără şef, este un model pe care l-am dezvoltat — asta mi-a permis să vin în România şi să mă implic cu normă întreagă în dezvoltarea partidului.

Şi am lucrat foarte mult la construcţia partidului. DT: Mai exact, daţi-mi unul-două exemple, ca publicul, cei care ne urmăresc, să înţeleagă de ce preşedintele PLUS vă consideră forţă motrice.

copilați un alt polițist

OB: De ce mă consideră forţă motrice… poate pentru că m-am implicat în acest proiect fără să aştept nimic în schimb, crezând în totalitate în el. Şi proiectul acesta nu este partidul, este proiectul pentru România. Foarte concret, uite, am lăsat totul baltă, am venit aici, mă implic, acum ne ocupăm de dezvoltarea partidului în teritoriu… DT: Aţi spus că nu aţi lăsat totul baltă, că vă ocupaţi şi de arhitectură… OB: Nu, am spus că eu sunt în continuare arhitect, pentru că eu consider că meseria de arhitect este greşit înţeleasă.

Arhitectul nu este acel om care proiectează clădiri şi se asigură că ele sunt construite. Un arhitect poate să proiecteze copilați un alt polițist, poate să proiecteze guverne, poate să proiecteze… e un mod de gândire pe care formarea noastră ni-l asigură şi care nu există într-o altă formare. Asta e, şi eu vorbesc despre asta de ani de zile.

Despre redefinirea noţiunii de arhitect. DT: Deci consideraţi că dumneavoastră puteţi proiecta mai mult decât clădiri, spaţii. OB: Da, da. Dar, repet, eu nu cred că eu sau că arhitecţii pot face asta singuri.

Sub nicio formă nu spun că sunt singuri. Şi nici nu cred că Dacian ar fi spus că eu aş fi singura, că eu aş fi motorul, nu. Eu sunt o componentă… DT: A spus că sunteţi roata motrice.