Greutatea şi grosimea, în schimb, sunt uşor exagerate, depunerea de oxizi fiind mai groasă pe margini. Un exemplu este un tumul T. Oxizi de fier observaţi în zona toracelui, în dreapta, precum şi pe unii din bulgării întorşi de plug deasupra mormântului semnalează prezenţa altor obiecte, care nu s-au păstrat. Humerusul drept se găsea răsturnat peste torace, iar din cel stâng, zdrobit, s-au păstrat doar câteva aşchii in situ.

După această analiză a formei şi ornamentaţiei, putem să tragem unele concluzii.

Bibliografie [link] Liste des illustrations Figura 1. Analiza compozițională a clopoțelului-pandantiv descoperit la Târgșoru Nou N. Cazanul de la Plopu 1 cu detalii privind urmele de piese 2— 4 arhivă V. Reprezentarea pachetului turanic în nordul Munteniei. Păuleşti M.

Atît în mediul arheologic al Daciei, cît ping limit warframe pe o arie extraordinar de întinsă unde a existat populaţie slavă, forma vasului nostru se poate urmări din Latène pînă către seco¬ lul XI.

Ornamentaţia în caneluri superficiale se poate, de asemenea, urmări în acest vast spaţiu, începînd cu secolul VI pînă către secolul XI. Ornamentaţia cu pieptenele se pare că ar data din secolul VII. Deşi asemănător ca formă şi în mare parte ca ornamentaţie, vasul slav de la Alba Iulia are prin ornamentaţia sa specifică — brîu cu incizii răsucite şi caneluri super¬ ficiale — un aspect deosebit, confirmînd probabil acel facies localadmis şi confirmat de cercetătorii noştri.

Cu toate că nu putem încă să propunem o datare precisă a vasului nostru, totuşi putem emite ipoteza că el este din secolele IX — XI, lucru ce-1 determină atît dezvoltarea consecventă autohtonă a formei, cît şi frumoasa şi eleganta ornamentaţie a brîului, făcută cu pieptenele. Capacitatea modestă a acestui vas — 1, 1.

Bogata şi eleganta lui ornamentaţie ne face să credem că el a aparţinut unei familii înstărite de fruntaşi ai unei comunităţi slavo-romîne din vechiul Bălgrad Alba Iulia. Pasta este grosolană, cu multe pietricele, incomplet arsă, rău frământată, cu urme de cenuşă, de culoare cărămizie închisă, cu nuanţe negricioase; lutul are două straturi: la mijloc negru închis, iar la extremităţi pături subţiri de culoare cărămizie; grosimea fragmentelor este la buză de 8—9 mm, iar pereţii de 4—6 mm.

WhatsApp Imagine: flickr. Dacă ar fi adevărată o asemenea afirmaţie, atunci cum se ajunge în iad? În lume se spune că există mai multe intrări secrete către iad, iar una dintre acestea, conform legendelor, ar fi cea de la castelul Houska, situat în Blatce, la nord de Praga, în Republica Cehă.

Forma vaselor este aceea a oalelor obişnuite, cu pîntec puţin bombat. Două fragmente au buzele mai răsfrînte în afară, cu marginea lor externă lată de 15 mm, îndoită oblic, în jos, formînd o dungă subţire şi o adîncitură cu gîtul scurt al vasului pl.

  • Ce vârstă este potrivită pentru data dezbaterii

Celălalt fragment are buza uşor răsfrîntă în sus, o margine exterioară oblică, lată de 8 mm, gîtul zvelt, iar pîntecul pare mai puţin bombat. Ornamentaţia este formată din briuri incizate, mici caneluri paralele pe umerii vaselor.

Două fragmente identice şi prin forma buzei au un brîu incizat, pe partea superioară a umărului vasului, făcut cu un obiect ascuţit — ca un cuţit — după forma împunsăturilor cu partea de sus mai îngustă decît cea de jos; după acest brîu urmează canelurile, dintre care unele sînt neregulate pl.

partea inferioară datând un fund

Fragmentul din pl. Forme asemănătoare de oale comune au fost descoperite la Lechinţa de Mureş, în împrejurimile Sebeşului, la Blandiana, la Mănăstirea, Capidava, Satul Nou, Dinogetia şi în alte localităţi. Partea inferioară datând un fund este a oalei fără torţi, cu corp bombat, buza mai mult sau mai puţin răs¬ frîntă, pereţii mai subţiri spre pîntec, fundul plat.

partea inferioară datând un fund

Ornamentele — motive simple, incizii şi caneluri înguste — sînt specifice slave. Aria de răspîndire a acestei forme de oale comune, precum şi ornamentaţia trec dincolo.

partea inferioară datând un fund