Misionarii se aflau într-o încăpere mică, plină de alţi supravieţuitori, şi conversaţiile au fost transmise printr-un difuzor. Îi era dor de Marjorie. SUA nu vor mai angaja în operaţiuni efective militare numeroase, întrucât astfel de angajamente extinse au eşuat. Mai târziu, a slujit în calitate de consilier în preşedinţia unui ţăruş, în timp ce Marjorie a slujit în cadrul Societăţii Primare, Tinerelor Fete şi Societăţii de Alinare.

Connery a obţinut faima internaţională în cu rolul James Bond în "Dr No", după ce a jucat în mai multe filme de televiziune. Înla vârsta de 59 de ani, Sean Connery a fost desemnat de revista People "cel mai sexy bărbat în viaţă".

Popularitatea sa nu va fi niciodată pusă la îndoială: înel a fost ales actorul britanic preferat al americanilor, la zece ani de la "pensionare" după roluri memorabile în 64 de filme. A contribuit la crearea de mesaje menite să clădească credinţa membrilor Bisericii şi să stabilească relaţii cu oameni din afara Bisericii.

Odată, un prieten i-a scris o scrisoare în care îl complimenta pentru un scenariu de radio şi îl întreba cum a reuşit să-şi dezvolte darul de a scrie şi de a vorbi.

Copilăria – cum a învăţat să fie optimist, sârguincios şi credincios

Munca pe care Gordon a realizat-o în cadrul comitetului i-a dezvoltat abilităţile de scriitor. De asemenea, i-a oferit o ocazie 22 datând un vârstnic de 16 ani de a învăţa de la apostoli şi profeţi. Văzându-i pe cei şase membri ai Celor Doisprezece luând decizii şi învăţându-se unul pe altul, a înţeles mai bine chemarea sfântă a acestor bărbaţi diferiţi şi procesul prin care primeau revelaţii când se sfătuiau împreună.

Vârstnicul Stephen L. Richards, care mai târziu a slujit în calitate de primul consilier în Prima Preşedinţie, a fost preşedintele comitetului. Nu s-a grăbit niciodată să facă lucruri, ci a studiat atent înainte să acţioneze. Ceilalţi cinci membri ai comitetului erau vârstnicii Melvin J. Ballard, John A. Widtsoe, Charles A. Callis, Alonzo A. Hinckley unchiul lui Gordon şi Albert E. Dar am învăţat că şi ei erau oameni. Aveau slăbiciuni şi probleme, însă acest lucru nu m-a deranjat. De fapt, mi-a mărit aprecierea faţă de ei, deoarece am văzut în ei un element al divinităţii care se înălţa deasupra caracterului lor de oameni muritori sau cel puţin dedicarea lor faţă de o cauză măreaţă, care ocupa primul loc în viaţa lor.

Am văzut inspiraţia pe care o primeau în viaţa lor. Nu am avut nicio îndoială cu privire la chemările lor profetice sau la faptul că Domnul vorbea şi acţiona prin intermediul lor. Am văzut partea lor umană, slăbiciunile lor omeneşti — şi toţi aveau câteva.

Căsătoria, familia şi slujirea în Biserică Desigur, Gordon nu s-a gândit numai la muncă. Când s-a întors din Anglia, a continuat să o curteze pe Marjorie Pay. Plecarea lui fusese la fel de dificilă pentru Marjorie precum fusese pentru el. În toamna anuluila patru ani de la plecarea lui Gordon datând un bețiv greu Anglia, Marjorie se înscrisese la Universitatea Utah, dar aflase mai târziu că tatăl ei îşi pierduse locul de muncă din pricina Marii crize economice.

A renunţat imediat la cursuri şi şi-a găsit un loc de muncă în calitate de secretară pentru a-i ajuta financiar pe părinţii şi pe cei cinci fraţi mai mici ai ei — un lucru pe care a continuat să-l facă după ce Gordon s-a întors din misiune în anul Nu a mai avut niciodată ocazia de a termina facultatea, dar a fost hotărâtă să continue să înveţe, astfel încât s-a autoeducat citind. Dispoziţia veselă a lui Marjorie, etica muncii şi devotamentul faţă de Evanghelie l-au făcut pe Gordon să o îndrăgească tot mai mult şi ea a fost impresionată de bunătatea şi credinţa lui.

Dar am ştiut, într-un fel, că nu voi fi niciodată pe primul loc în viaţa lui. Ştiam că voi fi pe locul doi şi că Domnul va fi pe primul loc. Gordon şi Marjorie s-au căsătorit în Templul Salt Lake în data de 29 aprilie şi s-au mutat în casa de vară a familiei Hinckley din East Mill Creek.

Au instalat o sobă şi au adus alte îmbunătăţiri pentru a putea locui acolo pe parcursul întregului an, s-au ocupat de livezi şi de grădini şi au început să-şi construiască propriul cămin pe o bucată din terenul învecinat. Şi astfel, locul îndrăgit de la ţară în care şi-a petrecut el verile în copilărie a devenit locul în care el şi Marjorie şi-au construit căminul şi şi-au crescut copiii — Kathleen, Richard, Virginia, Clark şi Jane.

Moştenirea lăsată de familie – o temelie a credinţei şi perseverenţei

Marjorie Pay Gordon şi Marjorie au întemeiat un cămin plin de dragoste, respect reciproc şi muncă grea şi au trăit potrivit Evangheliei. Rugăciunea zilnică în familie le-a oferit copiilor şansa de a vedea credinţa şi dragostea părinţilor lor.

Când membrii familiei se rugau împreună, copiii simţeau, de asemenea, apropierea de Tatăl lor din Cer. În casa Hinckley, existau puţine reguli, dar multe aşteptări. Marjorie a vorbit despre unele lucruri pentru care nu merită să te cerţi cu copiii.

Când aveam copii mici, cel mai important lucru era să reuşesc să închei ziua cu bine şi să ne şi distrăm puţin.

Datorită încrederii părinţilor lor, copiii s-au simţit respectaţi şi au dobândit experienţă şi încredere în sine. Iar când răspunsul era nu, copiii înţelegeau că părinţii aveau un motiv întemeiat să spună nu.

Casa Hinckley era, de asemenea, plină de râsete. Poţi fie să râzi, fie să plângi.

Sfârşitul alianţei dintre SUA şi Pakistan | AGERPRES • Actualizează lumea.

Eu prefer să râd. Cu nişte părinţi care râdeau de ei înşişi şi găseau umor în viaţa de zi cu zi, copiii au găsit în cămin un refugiu încântător. Slujirea în Biserică a făcut întotdeauna parte din viaţa lui Gordon şi Marjorie. Gordon a slujit în calitate de director al Şcolii de duminica la nivel de ţăruş şi, apoi, a fost chemat în preşedinţia generală a Şcolii de duminica, unde a slujit timp de nouă ani.

Mai târziu, a slujit în calitate de consilier în preşedinţia unui ţăruş, în timp ce Marjorie a slujit în cadrul Societăţii Primare, Tinerelor Fete şi Societăţii de Alinare. Copiii lor au fost martori la faptul că slujirea în Biserică era un privilegiu care oferă bucurie — şi au urmat fiecare acest exemplu la maturitate.

Pregătire prin eforturi pe plan profesional În primii şase ani de căsnicie, Gordon a continuat să lucreze la Comitetul pentru radio, publicitate și literatură misionarăal Bisericii. Era devotat iar proiectele şi termenele pe care le avea de respectat au necesitat mai mult decât cele mai mari eforturi din partea lui în folosirea abilităţilor şi experienţei sale. La începutul anilorcel de-al Doilea Război Mondial i-a adus lui Gordon un nou loc de muncă.

Munca misionară cu timp deplin a devenit aproape inexistentă din pricina războiului, deci nu mai era nevoie să lucreze la materiale pentru misionari. Simţind că avea o responsabilitate faţă de ţară, s-a înscris la o şcoală de ofiţeri în cadrul Marinei Statelor Unite.

Totuşi, problemele sale cu alergiile nu i-au permis să intre. Am simţit că trebuia să-mi aduc şi eu contribuţia în vreun fel.

CELE MAI CITITE ȘTIRI

Deoarece trenurile erau extrem de necesare în transportarea trupelor şi proviziilor pentru război, Gordon a simţit că această slujbă avea să-l ajute să-şi slujească patria. Compania l-a angajat în anul şi el a lucrat în depoul din oraşul Salt Lake până când a fost transferat, împreună cu familia, în Denver, Colorado, în anul Supraveghetorii de la căile ferate au fost impresionaţi de munca depusă de Gordon şi, în anulcând s-a terminat războiul, aceştia i-au oferit un post permanent cu şanse mari de a avea o carieră strălucită.

În acelaşi timp, vârstnicul Stephen L Richards l-a sunat pe Gordon şi l-a chemat să lucreze din nou cu timp deplin pentru Biserică. Deşi la Căile Ferate salariul era mai mare decât în cadrul Bisericii, Gordon şi-a urmat inima şi s-a întors în oraşul Salt Lake.

  • Nu se datorează sobrietatea primului an
  • Hinckley În data de 16 februarieaproximativ 6.

Hinckley, anul Îndatoririle lui Gordon de la sediul Bisericii au fost mai ample decât responsabilităţile pe care le-a avut la slujba de dinainte. În anula fost numit secretar executiv al Comitetului general al misionarilor al Bisericii şi i s-a încredinţat supravegherea zilnică a activităţii Departamentului pentru misionari nou-format.

Acest departament se ocupa cu tot ce ţinea de răspândirea Evangheliei, inclusiv cu producţia, traducerea şi distribuţia de materiale folosite de misionari, instruirea misionarilor şi preşedinţilor de misiune şi relaţiile publice în scopul stabilirii de relaţii bune cu oameni şi organizaţii din afara Bisericii şi a eliminării noţiunilor false despre Biserică.

McKay l-a chemat pe Gordon în biroul său şi i-a cerut să se gândească la un lucru care nu avea legătură directă cu sarcinile sale din Departmentul pentru misionari. Preşedintele McKay i-a oferit lui Gordon un loc în care putea căuta inspiraţie şi evada din numeroasele cerinţe ale muncii sale de la Departamentul pentru misionari.

În fiecare seară, de luni până vineri, sâmbăta şi, uneori, duminica, Gordon lucra într-o încăpere mică de la etajul cinci al Templului Salt Lake. De multe ori, sâmbăta dimineaţa, preşedintele McKay i se alătura pentru a împărtăşi idei, a studia cu atenţie prezentarea înzestrării şi a se ruga pentru îndrumare. După ce a reflectat, s-a rugat şi a căutat revelaţie, Gordon a recomandat să se facă o prezentare video a înzestrării şi o înregistrare audio a instrucţiunilor sacre care să fie dublate în mai multe limbi.

22 datând un vârstnic de 16 ani

Preşedintele McKay şi alţii au aprobat recomandarea sa şi l-au însărcinat pe el să fie producătorul filmului. Gordon a lucrat cu o echipă de profesionişti talentaţi şi credincioşi şi au finalizat proiectul în luna septembrie a anului După aceea, a dus personal filmele la Templul Berna, Elveţia, şi a supravegheat pregătirile tehnice pentru primele sesiuni de înzestrare.

Trecuseră douăzeci de ani de când Gordon se întorsese din misiune şi nu-şi împlinise visul de a obţine o diplomă de masterat sau de doctorat şi de a deveni jurnalist. În schimb, învăţase să folosească tehnologia nouă pentru a răspândi cuvântul lui Dumnezeu, dezvoltase relaţii bune cu oameni de alte religii, studiase şi scrisese lucrări privind istoria Bisericii şi ajutase la pregătirea modalităţii prin care mii de sfinţi din zilele din urmă să primească binecuvântările templului.

Aceste experienţe au reprezentat temelia pentru slujirea pe care avea să o ofere tot restul vieţii sale.

22 datând un vârstnic de 16 ani

Slujirea în calitate de asistent al Celor Doisprezece În ziua de sâmbătă, 5 aprilieRichard, fiul lui Gordon şi al lui Marjorie, a răspuns la telefon. Persoana de la celălalt capăt al liniei nu s-a prezentat, dar Richard a recunoscut vocea preşedintelui David O. McKay şi s-a grăbit să-l anunţe pe tatăl său. După o convorbire scurtă cu preşedintele McKay, Gordon a făcut un duş rapid, s-a schimbat şi a mers la biroul preşedintelui Bisericii.

Deoarece mai primise sarcini de la preşedintele McKay, se aştepta să fie rugat să facă ceva legat de sesiunea conferinţei generale din ziua următoare. A fost şocat să afle că preşedintele McKay avea altceva în minte. După ce l-a salutat prietenos, preşedintele McKay i-a cerut lui Gordon să slujească în calitate de asistent al Celor Doisprezece.

Cei care au mai slujit în această chemare, care s-a desfiinţat în anulau fost autorităţi generale ale Bisericii. Gordon slujea în calitate de preşedinte al ţăruşului East Mill Creek când preşedintele McKay i-a dat această chemare. În ziua următoare, vârstnicul Gordon B. Hinckley a primit un vot de susţinere în cadrul conferinţei generale. Nu ştia prea multe despre oamenii de acolo şi nu vorbea nicio limbă de-a lor, dar el a ajuns repede să-i iubească şi ei pe el.

10 sfaturi pentru îmbunătățirea eficienței și calității somnului de către dr. Dr. Dr. Andrea Furlan

Primul cuvânt pe care ni l-a adresat a fost: Subarashii! Acesta a fost sentimentul pe care l-a împărtăşit peste tot unde a mers în Asia. I-a ajutat pe oameni să vadă că, dacă au credinţă în Domnul, pot îndeplini lucruri măreţe şi pot ajuta la creşterea Bisericii în ţările lor. De asemenea, a dezvoltat o relaţie apropiată cu misionarii cu timp deplin, ştiind că sârguinţa lor avea să aibă impact direct asupra oamenilor cărora le slujeau. Martor special al numelui lui Hristos Un alt apel telefonic care i-a schimbat viaţa a avut loc într-o altă zi de sâmbătă — în data de 30 septembrie De data aceasta, Marjorie a fost cea care a auzit vocea cunoscută a preşedintelui McKay la telefon.

Din nou, Gordon B. Hinckley s-a grăbit să ajungă la biroul preşedintelui Bisericii. Din nou, a fost surprins şi copleşit când a auzit motivul pentru care fusese chemat. Din nou, vârstnicul Hinckley a mers înainte cu credinţă şi entuziasm în pofida sentimentelor de nepotrivire. În calitate de apostol, vârstnicul Hinckley a primit alte responsabilităţi.

22 datând un vârstnic de 16 ani

Din când în când, s-a întâlnit cu conducători ai guvernelor şi cu alţi demnitari. I s-a cerut de multe ori să vorbească în public în favoarea Bisericii pentru a răspunde criticilor şi neliniştii culturale din Statele Unite.

A fost la cârma eforturilor de a mări capacităţile Bisericii de a face transmisiuni în direct şi de a folosi tehnologia pentru a răspândi Evanghelia în întreaga lume. Chiar dacă avea aceste roluri importante, nu a pierdut niciodată din vedere responsabilitatea sa de a întări credinţa indivizilor şi a familiilor. Fie că vorbea în faţa unei persoane sau a zece mii de oameni, el îi influenţa în mod personal, fapt ce a devenit o trăsătură caracteristică a slujirii sale: de a aduce oamenii, unul câte unul, la Hristos.

Vârstnicul Hinckley a continuat să supravegheze munca din Asia în următorii şapte ani şi s-a bucurat să vadă progresul prietenilor de acolo. Când îndatoririle s-au schimbat printre membrii Cvorumului celor Doisprezece, vârstnicul Hinckley a primit ocazii de a sluji în alte părţi ale lumii.

Actorul Sean Connery a murit la 90 de ani | AGERPRES • Actualizează lumea.

Oriunde a mers, a dat dovadă de grijă pentru oameni în mod individual. În anulcând supraveghea munca Bisericii din America de Sud, el a călătorit în Chile după ce a prezidat asupra unei conferinţe de ţăruş în Peru. La două zile după ce a ajuns în Chile, a aflat că un cutremur devastator a zguduit Peru şi patru misionari erau daţi dispăruţi.

22 datând un vârstnic de 16 ani

A făcut planuri imediat de a se întoarce în Peru, deşi acest lucru avea să-i întârzie întoarcerea acasă. Când misionarii au găsit un operator al unui echipament radio pentru amatori, au reuşit să sune în Lima şi vârstnicul Hinckley a vorbit cu ei. Misionarii se aflau într-o încăpere mică, plină de alţi supravieţuitori, şi conversaţiile au fost transmise printr-un difuzor.

Când vocea vârstnicului Hinckley s-a auzit prin difuzor în acea încăpere înghesuită cu oameni care se împingeau să vorbească la radio, imediat s-a făcut o linişte deplină. Cu toate că vorbea în engleză şi toţi aceşti oameni vorbeau spaniolă, ei au început să vorbească între ei în şoaptă şi să întrebe: «Cine este acel bărbat? În primii doi ani în care a supravegheat Biserica din America de Sud, vârstnicul Hinckley a vizitat fiecare misiune, a creat misiuni noi în Columbia şi Ecuador, a ajutat la crearea de ţăruşi noi în Lima, Peru şi São Paulo, Brazilia şi a ajutat la rezolvarea problemelor de obţinere a vizei pentru misionarii chemaţi să slujească în Argentina.

Ar fi făcut mai multe dar, în luna mai a anuluia primit însărcinarea de a supraveghea opt misiuni din Europa. Era mereu fericit să se întoarcă acasă şi să petreacă timp cu Marjorie şi cu copiii. Cu toate acestea, Marjorie şi-a dat seama că, atunci când era departe de lucrarea Bisericii prea mult timp, devenea neliniştit. Responsabilităţi apăsătoare în calitate de consilier în Prima Preşedinţie În data de 15 iuliedupă ce slujise în Cvorumul celor Doisprezece de aproape 20 de ani, vârstnicul Hinckley a primit o altă chemare surprinzătoare.

Preşedintele Spencer W. Kimball, preşedinte al Bisericii în acea perioadă, i-a cerut să slujească în calitate de consilier în Prima Preşedinţie, împreună cu preşedinţii N.

Cu alte cuvinte, Pakistanul era izolat.

Download aplicații mobile

Guvernul de la Islamabad ştia că ajutând SUA ar destabiliza Pakistanul, întrucât islamiştii din interiorul frontierelor ţării nu ar agrea acest lucru. Dar Pakistanul nu ar fi putut face faţă unei ostilităţi a SUA şi Indiei, mai ales în condiţiile unui ajutor chinez limitat.

În acest context, Pakistanul a recurs la o strategie de cooperare cu SUA în Afganistan, dar fără să meargă atât de departe încât să supere elementele islamiste. S-a plasat pe o linie foarte sensibilă, iar guvernul adesea a depăşit-o prea mult într-o parte sau în alta. Statele Unite au înţeles dilema pakistaneză şi au considerat că un Pakistan doar uşor pro-american este mai important decât un angajament total al Pakistanului faţă de războiul american.

22 datând un vârstnic de 16 ani

Astfel, fiecare parte a fost forţată să primească de la cealaltă mai puţin decât avea nevoie. Confruntate cu această situaţie, Statele Unite caută să pună capăt jocului în Afganistan. Timp de 16 ani au purtat acolo un război care încă nu şi-a atins obiectivele. SUA nu vor mai angaja în operaţiuni efective militare numeroase, întrucât astfel de angajamente extinse au eşuat.

În schimb, creează unităţi mai mici, specializate în lupta împotriva unor facţiuni ale talibanilor şi forţează un fel de rezultat politic acceptabil. Cu cât abordarea este mai tactică, cu atât SUA au nevoie de cooperarea Pakistanului. Dar Pakistanul nu este pregătit să facă aceasta, întrucât o plecare a SUA din Afganistan l-ar lăsa să se confrunte cu forţe ostile la frontierele sale. În acelaşi timp, India a avut o participare mai activă în alianţa condusă de SUA cu Japonia şi Australia menită să contracareze forţa navală a Chinei.

Dar a doua variantă este ultimul lucru pe care SUA ar dori să-l vadă. SUA au aflat ceea ce înaintea lor şi alte puteri au fost nevoite să afle: şi anume că angajamentul în această regiune este uneori necesar, dar rareori rezultatul este cel dorit. Acum Washingtonul se regăseşte încă în război cu talibanii şi în relaţii tot mai proaste cu un Pakistan ostil, care în curând şi-ar putea reactiva relaţia cu China.

Aşadar, sfârşitul alianţei americano-pakistaneze nu trebuie tratat cu superficialitate.