El observă că moartea lui Roosevelt a fost salutată cu veselie în anumite cercuri. Ansamblul formaţiei cuprinde trei secţiuni de percuţie, violină, brass, două keyboards, slade quitars. Corus-ul este perfect, ca şi Simmons ca solist vocal cu un timbru deosebit. Dacă vrei să fii servit, apeși un buton și iese vânzătorul, descuie dulapul…Oricum, în State se găsesc și țigări mai slabe, care nu dau dependență severă. Apoi a venit seismul din care a demolat din nou totul. Semipreparatele din magazine sau mâncarea gata făcută sunt lucruri cunoscute sau necunoscute pentru un european.

Măcelarii îți tranșează pe loc vită sau porc, fără urme de grăsime sau oase. În paralel, sunt, evident, și caserolele, cu carne refrigerată, dar nu e nimic congelat. Pui și curcan, tot fără grăsime. Ai astfel posibilitatea să te alimentezi și fără să te îngrași. Produsele de carne procesată există în forme variate, dar să nu căutați cârnați, șuncă grasă sau slănină afumată. Uleiul de floarea soarelui este inexistent, așa că sunteți în postura de a cumpăra doar sortimente diferite de ulei de măsline.

Trebuie menționat și faptul că există și produse din import, conserve mai ales și o gamă largă de ingrediente chinezești sau indiene. Oțet balsamic, da, în niciun caz nu vulgarele oțeturi de fermentație, ca la noi.

La raionul de lactate veți căuta în zadar telemeaua, cașul și alte chestii cu multă sare și adesea dubioase. Unt, inclusive cel de arahide, cașcavaluri din toată lumea, creme cu aspect de smântână.

Am căutat conserve de fasole. Am găsit, desigur, fasolea mexicană, ori cea produsă de o firmă a lui Bush, cu adaos de sos dulce, care nu mi-a plăcut.

21 de orașe mici de top din California

Mai apropiate de ceea ce cunoaștem noi sunt conservele cu carne, probabil de porc, multă și bine gătită, produse de niște ferme. Voi face abstracție de alte raioane, cu dulciuri sau diverse sorturi de pâine. Cu adevărat spectaculoase sunt legumele și fructele, unele clasice, altele exotice, produse ale climei subtropicale.

Sigur, multe ne sunt cunoscute, mai nou, de când suntem piața de desfacere a Uniunii Europene. Cu excepția faptului că ardeii din Turcia și roșiile din Olanda fac ceva drum până la hipermarketurile noastre.

Fermele care aprovizionează această parte a Californiei sunt la cel mult o oră distanță, marfa se culege după masă, aprovizionarea se face noaptea, iar dimineața se poate cumpăra. Absolut totul proaspăt, apetisant. Dar prea puțină lume are timp să facă zilnic cumpărături, iar zonele locuite, care au un Safe Way în apropiere, sunt costisitoare, casele sunt scumpe, chiriile la fel. Câteva rafturi sunt pentru medicamentele banale, utilizabile fără rețetă.

Podul Golden Gate

Cele prescrise de medic se cumpără de la farmacia din incinta magazinului alimentar. În ce privește vinurile, dacă nu vizitați podgoriile numeroase prin care California a devenit celebră în lume, Nappa de exemplu, chiar pe locul întâi, le găsiți în magazine, doar în ambalaj de sticlă.

Spre deosebire de România, care-și ambalează băuturile în nenorocitele alea de PET-uri, americanii păstrează în pet doar apa plată și Cola. Nici măcar berea, ferească sfântul!

Se spune că înbutelierea berii în pet este o invenție românească. Mai bine am fi inventat noi Hewlett- Packard-ul, nu mizeria asta de băutură la pet. Cum nu mă pricep la vinuri, mă voi opri puțin la raionul cu bere.

  • Construirea podului[ modificare modificare sursă ] Primele planuri de a lega printr-un pod cele două maluri a strâmtorii Golden Gate datează din anulmulți specialiști având îndoieli cu privire la posibilitatea finanțării acestui proiect.
  • Podul Golden Gate - Wikipedia
  • Clasificat noob-uri de potrivire
  • Yugioh 5ds dating quiz

Am văzut bere de Hawaii, în butelci de sticlă mai mari de doi litri. Dozele sunt mai mari decât cele europene, cam pe măsura continentului American. Se pot lua direct din raft, numai reci, doze de trei sferturi de Kg. Cea mai popular mi s-a părut sortul American Budweiser. Multe sortimente englezești de bere neagră.

Stau păsările-n boare cu zborul ţintuit, Iar golful din fereastră nu se mai dă de-oparte Sunt ceasurile-n care oraşu-i uniform Şi spiritul se-mbată prin spaţii necuprinse; În ceaţă-s zgârie-norii, care-n picioare dorm, Cutremurul din falii, umil, tăcut şi stins e. Apoi, din nou, cu zgomot, tramvaie suie, dur Şi explodează-n aer petarde orbitoare. Bolnav de-atâta vară şi de prea mult azur, Dispar de printre oameni, ca să mă sting în soare Aici este locul cu cea mai mare diversitate etnică din lume, dar nu amintește cu nimic de mozaicul populațiilor, caracteristic Statelor Unite.

Nu există doar la Munich festivaluri gen Oktoberfest, unde curg râuri de bere, ci și la San Francisco, unde, se pare, durează vreo două săptămâni, se folosește multă bere de la dozator, turnată în recipiente de sticlă mult mai mari decât așa-zisele halbe. Există circa breweries fabrici și se consumă cam 76 litri per capita annual. În afară de casieriile unde te duci cu cardul și semnezi cu un fel de creion pe ecranul digital, există și una fără personalunde îți faci singur, fără asistență, operațiunile cu cardul.

Asta mi s-a părut absolut ieșit din comun și imposibil de aplicat în România. Probabil că n-ar putea fi implementat nici bunul obicei al americanilor de a-ți pune marfa în pungi dacă dumnezeu dă, dar nu-ți bagă și în traistă, apoi să știți că la Safe Way ți se bagă și în traistăba mai mult, la solicitare ți se duce căruciorul la mașină și ți se încarcă și portbagajul.

Ceva mai complicat e la raionul cu țigări. Cum nu se prea fumeazănu există multe solicitări. Pachetele se află într-un dulap cu lacăt. Dacă vrei să fii servit, apeși un buton și iese vânzătorul, descuie dulapul…Oricum, în State se găsesc și țigări mai slabe, care nu dau dependență severă. Care nu se găsesc în Germania sau România. Aici, pe coasta Pacificului, unde a venit jumătate din Asia, n-am auzit nici cel mai mic comentariu rasist.

În zona industrială din Silicon Valley, puține sunt momentele în care poți vedea multă lume laolaltă. Asta se întâmplă mai ales în pauza de masă. Pe la 12, coloane de angajați ai Lockheed Martin se îndreaptă spre Subway-ul din proximitate. Se formează rând, se ocupă mesele, se discută intens, fețele atestă trăsăturile celor mai diferite rase.

Observ că angajații, între ei, dialoghează pe un ton calm, ponderat. Manifestări temperamentale, gălăgioase auzi doar când familii de sudamericani, chinezi sau indieni ies la picnic. Sunt impresii care nu se pot generaliza. Știu doar atât că în Europa, deci și în țara noastră circulă adesea nestingherită xenofobia.

Un reporter de la San Francisco Chronicle scrisese un articol despre parlamentarii europeni, minunându-se că într-un asemenea forum s-au adunat membri ai unor partide extremiste naționaliste din mai multe țări, între care România dar și UK.

Probabil că în țara lui a fost depășit stadiul atacurilor la alte neamuri. E drept că autoritățile americane nu ar admite niciodată tot soiul de etichetări, care fac deliciul naționalist, încă foarte la modă într-o Europă sancționată în două războaie mondiale de intervenția trupelor expediționare americane.

Apelativele bozgor, jidan, boanghină, neamț cotofleanț, cele privitoare la țigani, valahi etc. Au și ei uscăturile lor, care se manifestă mai subtil, în nici un caz mai urban. Te duci la o firmă, solicitat de serviciul de resurse umane care oferă un job. Și iată că testarea cunoștințelor nu se referă strict la domeniul tău de activitate, ci ești întrebat alte chestii, parcă într-o încercare a nervilor.

Examinatorul te întreabă, de pildă, unde ți-ai viteză datând peste 40 de bay bay facultatea. Păi, la Politehnica din Unde e asta? A, în România, mda.

Ei, uite că eu am absolvit Universitatea din Stanford. Și nativul american, de fapt a doua generație de thailandezi, surâde subțire. Nu suporți, te iei și pleci, chiar dacă ești un alb arătos, înalt și blond, cu ochi albaștri, precum a fost și englezul care, cu banii săi a ridicat edificiul din Stanford; iar șeful resurselor umane — un omuleț de 1,50m.

Alte amănunte nici nu contează. Am întâlnit și la noi în țară foarte ades complexele de care am scris mai sus. Nu există conciliere între oamenii înalți și arătoși și ceilalți, iar asta în afara oricărui rasism.

Sigur, nici asta nu se poate generaliza. Totul de la caz la caz. De la caz la necaz. În fine, sunt două sporturi pe care nu le înțeleg, basse-ball-ul și fotbalul american, apoi mâncatul cu mâna a produselor McDonalds sau cu bețele al mâncării chinezești. Aceste chestii însă oferă alternative, așadar libertăți.

Este ciudat să vezi pe stradă trecători făcând mișcări de gimnastică asiată, dar n-am văzut pe nimeni holbându-se cu o curiozitate de țață la așa ceva. Nimic mai nefiresc decât să-l văd pe domnul acela, la ore fixe, mergând cu pași mari și cântând destul de tare o melodie foarte exotică. Sau pe cel ce, din mers, teleghida un mic avion. La noi am zice viteză datând peste 40 de bay bay ăstora le filează o lampă, acolo se spune că fiecare e liber să-și aibă propriul hobby, dacă nu deranjează. Un oarecare spirit ludic au americanii, sunt mai destinși, nestressați.

În plin centru la San Francisco, sub o bancă dormea un homeless bărbos, cu bagajul pe bancă. Treceau polițiști și nu aveau nimic de spus. În stațiile BART-ului metrou cântau niște folkiști o muzică veche, din perioada căutătorilor de aur. Prin oraș umblau indivizi cu măști de carton, pictorii lucrau în scuaruri ca acasă. Ce dezordine! În viteză datând peste 40 de bay bay, unde se stă la coadă se păstrează distanța de confort de 1m la bănci s-a introdus această măsură și în țara noastră!

Chiar și pe autostrăzi sunt mai puține evenimente neplăcute decât în Europa. E drept că peste tot veghează camerele, mașinile Ford alb-negru ale poliției. Statul te vede peste tot, fără să-și etaleze serviciile în mod deranjant. Iluzia libertății depline funcționează. Care nu este nici măcar iluzie, ci necesitate, chiar și în secolul XXI.

Casele astea, atât de încăpătoare și construite dintr-un material termoizolator, păstrează mai ales la parter echivalând la americani cu nivelul 1cât și la primul etaj o răcoare suportabilă.

În sensul că nu se încing întotdeauna atât de mult pentru ca să pornești elicele din tavan sau motoarele climatizării. Totuși, după o zi cu temperaturi mai mari de o sută Fahrenheit, adică vreo 45 Celsius, lumea se înghesuie în rezervații, scuaruri sau străzile lăturalnice care au trotuare și nu vă fie cu mirare dacă un trening e absolut necesar seara, pentru că Oceanul din apropiere respiră.

Briza este răcoroasă întotdeauna. Întâmplarea a făcut ca în San Francisco Bay Area să vină mereu bunici, din China sau România, o mulțime de seniori veniți în State la copiii care lucrează în mastodonții din Silicon Valley, pentru a sta alături de cei tineri și de nepoții lor, nativi americani, atâta timp cât le permite viza de pe pașaport.

Micul club de seniori români se întrunesc la aceeași oră. E bine să nu fii singur cu un copil, căci au fost cazuri de răpiri. Și deobicei răscumpărarea copiilor din Silicon e mai mare decât oriunde în State, presupunându-se că aici, în inima industriei IT părinții au mai mulți bani. Polițiști sunt peste tot, Higway Patrol, în Forduri alb-negru sau pe motociclete, dar o plimbare în grup este de dorit.

Schimbă câteva politețuri, dezbat problema erupției vulcanului din Islanda care perturbă zborul avioanelor de linie. Toată lumea are un termen, după care se va întoarce în țară cu Lufthansa. În compania asta ba sunt greve, ba erupția, factori ce pot decala călătoria. Cum autoritățile americane sunt foarte stricte cu perioada vizitei turistice, fiecare trebuie să se descurce.

Este cel mai frecvent subiect de discuție, pe lângă cel referitor la creșterea copiilor Și familia Petrescu are o viză pe zece ani cu vizite dese, de câte șase luni, la copii. Doamna Ema e șefa, lucrează cât poate la bucătărie pentru a găti ca în țară. Cel mic e puțin obez, ei pun asta, desigur, pe seama Fast Food-ului. În România se și duce o campanie exagerată împotriva alimentației de acest gen.

Fantomele propagandei românești îi urmăresc și aici pe seniorii care vin cu tradiția de acasă, măcar pentru scurt timp. Dar în absența unor asemenea bunici, care să vină în State din când în când să le gătească celor plecați la lucru de dimineața până seara, ca la mama acasă, ce pot să facă tinerii? Să consume, în pauza de prânz, hamburgheri, sandwich-uri cu pește sau pui, cu sos, salată, ceapă, sau ciocănele de pui rumenite în baie de ulei, cu cartofi, cutii cu mâncare chinezească, japoneză, thai, beefsteck, porc sau somon de Alaska la grătar, câte și mai câte.

Eu, spune tuturor domnul Petrescu, m-am acomodat foarte bine cu bucătăria americană, am mai dat jos ceva burtă căci aici nu găsești carne grasă. Ehei, zic clujenii, dar și când face doamna Ema niște sarmale, sarme, supă, zupă sau zamă de pui cu tăiței, ba are chiar și o rețetă de mititei. Ceilalți râd, bine dispuși, unii spun că îi duce gândul la o ciorbă asasină, de fasole cu afumături, cum se face la armată sau în piețe, uneori, în zilele de sărbătoare națională.

Domnul Petrescu se arată și el îngrijorat de vulcanii din Islanda, care erup cretinește taman când trebuie să treci spre Europa. Căci i se apropie ziua plecării. Și că data trecută s-au anulat niște curse, nu se putea ateriza nici în Germania, nici în Anglia din cauza fumului de cenușă. Un alt domn îl contrazice, el a venit recent cu Lufthansa fără probleme, de la Munich.

Ba a ajuns chiar cu o oră mai devreme, deoarece zborul nostru ocolise Islanda pe la Sud, cum de ce nu se potrivește cu seiful de sticlă făcuse niciodată. I-a urmărit traseul în avion, căci preferă să nu se uite la filme și emisiuni cretine pe micul ecran al scaunului de vizavi.

Discutând cu clujenii are senzația că, de fapt, mai degrabă altele sunt îngrijorările lor. Așa a și fost. Domnul Petrescu devenea, pe zi ce trece mai nervos.

Meniu de navigare

Făcuse, până atunci, de zece ori naveta în America. Dar anii trec. Nu se știe niciodată care e ultimul zbor. Ema era îngrijorată de starea lui Își cere scuze de la mica adunare și cotește spre Safe Way.

Fiecare cu destinul lui, comentează ceilalți. Și zău că numai de povestioare românești nu aveau chef aici, în loc să se bucure de aleea asta formidabilă de palmieri, de mirosul portocalilor, de florile agresive și cărnoase.

În altă seară, inevitabilul se produse iar. De da până la plecare. Și legile aste americane. Dacă, de pildă, în Canada se acceptă întregirea familiei, Statele nu au așa ceva. Și domnul Petrescu făcuse o pasiune pentru nepotul său.

  • Mai multe articole conexe pe Evitând agitația orașelor mai mari din California, cele mai bune orașe mici din California oferă atributele strălucitoare ale Californiei fără mulțime.
  • 21 de orașe mici de top din California - Voiaj -
  • Evenimente de dating solihull
  • 40 de ani unic

Cum să intri în avionul care te separă de cel ce ți-a rămas cel mai drag pe lumea asta! De șase luni ziua stabilită pentru plecare e bătută în cuie, trebuie să plece. Desigur, în limita vizei te poți întoarce oricând. Dar distanțele astea. Cele unsprezece ore de zbor, escala și încă un zbor.

Asta este. Dar, zic ei, noi nu mai avem pe nimeni în România. Ai noștri sunt cu toții aici.

E multă lume în situația asta. Doamna Ema e palidă, calmă.

viteză datând peste 40 de bay bay

Domnul e puțin furios, copilul se agită, probabil prin contaminare cu starea de spirit a bunicului. Și timpul care trece le mănâncă zilele. Poate se schimbă ceva în urma alegerilor americane. Poate un nou guvern român va întreprinde ceva. No chance, no future Și a rămas. Ema le povesti, plângând, celorlalți cum soțul ei, suferind de inimă și profund stressat plecă pe jos printr-un canion din falia tectonică Hayward, să facă o pimbare de unul singur, Mersese câteva mile, urcase pe înălțimile rotunde și golase ale faliei, prin iarba uscată de căldura verii, sub soarele puternic.

După o dispariție de o zi, poliția l-a găsit. Avea să rămână. For ever. Ema își luă rămas bun de la cunoscuți. De data asta se grăbea, căci după ceremonia funerară trebuia să prindă avionul, pentru a se încadra în termene și legi. Tăcuți, gânditori, perechile de seniori români se despărțiră. Imensa parcare pustie a unei fabrici se transformase în loc de joacă și preumblare a copiilor și însoțitorilor acestora, cărunți. Chinezi, hispanici, indieni din Asia, oameni de toate rasele și culorile.

Sub aceeași aripă a timpului ce se scurtează tot mai mult.

viteză datând peste 40 de bay bay

Peisajul zilei ce se îndrepta spre amurg era scăldat în aceeași lumină strălucitoare, ca de flash, cum numai în California există. Se formează brusc un grup de turiști americani, europeni și asiatici care clănțăne din aparatele foto.

Nefiind prea mult spațiu, ne așteptăm rândul pentru o poziție favorabilă. Punctul cel mai vizat este golful, undeva jos, la picioarele noastre, chiar în capătul străzii care coboară aflându-se Alcatraz.

viteză datând peste 40 de bay bay

Un loc, implantat în decorul paradisiac al florilor și clădirilor de un alb frenetic în soarele de azi, când încă nu și-a făcut apariția ceața rece, dinspre poarta de aur a Pacificului. Decenii în șir, militanții pentru drepturile omului au transformat această închisoare federală în Totul a început ca-n povestirile cu călătorii. Înnavigatorul spaniol Juan Manuel de Ayala a trecut cu goeleta lui prin strâmtoarea unde se află azi superbul Golden Gate, în speranța, de ce nu, că a descoperit o cale de trecere spre Atlantic, sărmanul.

Se afla, viteză datând peste 40 de bay bay fapt, în punga unui golf și atât. În drum i-a stat această insulă — stâncă, încărcată de pelicani, atât de mulți că mai — mai s-o scufunde În lord John Charles Fremont al cărui nume a botezat jurisdicția omonimă din conurbația Bay Area a cumpărat insulița de la Mexic se afla pe atunci pe teritoriu mexican!

Imediat a fost construit aici un far, cel mai vechi din California și o fortăreață militară. Aceasta avea viteză datând peste 40 de bay bay devină locul de detenție a prizonierilor din Războiul Civil American. S-a contat pe curenții reci și repezi ai golfului din jurul insulei, iar, cu toată distanța, banal de redusă, până la țărm, era aproape imposibil de evadat. În acel mini —infern, cu spații reduse de circulație, deținuții stăteau în celule și 23 de ore pe zi.

O mie cinci sute de suflete, păzite de alte trei sute, care mai și locuiau acolo cu tot cu neveste și copii, acesta era efectivul uman care a dislocuit îngrămădeala de pelicani cu cea umană. Cum fortul- pușcărie se deteriora, a fost un timp închis pentru lucrări de reabilitare. Apoi a venit seismul din care a demolat din nou totul. După cinci ani închisoarea s-a refăcut. Aici a stat patru ani și Al Capone. Inventivitatea de nedescris a paznicilor a descoperit metoda de a nu-i lăsa pe deținuți să se familiarizeze cu apa rece, Alcatraz fiind singura pușcărie americană unde se făceau numai dușuri calde.

Așa că era descurajată orice evadare înot. Statistica locală spune că nu s-a înregistrat nici o evadare. Există, totuși, 55 de persoane dispărute, despre care se spune că au murit, încercând să fugă. Am ceva îndoieli și-mi spun că faima sumbră a spațiului din care nu se poate evada a fost doar o propagandă. Devenită prospect turistic dincând, la presiunea militanților pentru libertate, în care este inclusă și puternica mișcare hippie din San Francisco, pelicanii s-au întors la ei acasă, nestânjeniți de vizitatori.

Unul din sporturile preferate a devenit, dintr-un fel de răzvrătire împotriva ideii de imposibilitatea evadării este anuala întrecere a înotătorilor. Mii de oameni de toate vârstele, echipați cu combinezoane de surfer, se aruncă de pe un feriboat ancorat lângă Alcatraz, în curenții reci pentru a traversa, evadând virtual, cele câteva sute de metri până în San Francisco.

Lucru temerar, căci apa îi deviază uneori, așa că în preajmă va fi o mulțime de yachturi și Coast Guard-ul. Numai pentru că i-am auzit cântând în amfiteatrul de la Concord şi am un CD cu o imprimare din concertul pe care l-au dat lângă LA, la Burbank? E ceva mai mult, pentru că ei sunt originari din San Jose, oraşul din San Francisco Bay Area în care am locuit, ei fiindu-mi ca şi vecini.

Şi mai sunt câteva chestii. De vreo patruzeci de ani mi-au rămas în memorie două piese, care, la vremea aceea ieşeau mult în relief comparativ cu ceea ce se difuza. Se dădeau la Europa Liberă şi nu am reţinut nici numele formaţiei. Am fost şocat să le ascult abia acum câţiva ani, sub cerul Americii, în Vest, la Pacific, cântate chiar de compozitori.

La ele acasă, cum s-ar spune. Non-băut dating avut senzaţia că am descoperit adevărata muzică a Vestului, mai puţin expusă eroziunilor decât cea de pe coasta atlantică, într-un fief britanic- american. Oarecum recentul fenomen al migrării talentelor spre California se datorează nu numai climei, cât proliferării studiourilor de recording şi cinematografice, industriei producătoare de instrumente Fender.

Cu excepţia acumulărilor instrumentale. Ansamblul formaţiei cuprinde trei secţiuni de percuţie, violină, brass, două keyboards, slade quitars. Cei patru ghitarişti schimbă cel puţin instrumente într-un concert.

Legendarul Patrick Simmon apare în prim-plan cu nişte ghitare de mică serie sau unicat, având cutii de rezonanţă asimetrice, cum nu am mai văzut, care emit un sound ce pare arhaic. Multe accente de country, evident preluate din stilul vechilor emigranţi şi căutători de aur.

Generic, group-ul este considerat de rock.

City Of San Francisco- ERWIN LUCIAN BURERIU

Simmons e un liric, Tom Johnston, prin contrast, un energic, la al său Stratocaster. Marc Russo a înlocuit muzicuţa cu saxofonul, Guy Allison e un pianist de virtuozitate, John McFee este excelent la slade, Fenders și e un violonist desprins parcă dintr- un western. Corus-ul este perfect, ca şi Simmons ca solist vocal cu un timbru deosebit.

viteză datând peste 40 de bay bay

Un registru stilistic larg, un melos original, fără stereotipii. Turnee — în zona Pacificului.

1. Carmel-by-the-Sea

Noi aveam avionul de linie de la SFO-Munich dimineața, ar fi trebuit să facem un drum cu mașina cam o oră și ceva, trezind pe toată lumea. Mi-a venit ideea să ne cazăm în apropierea aeroportului. A doua zi treceam pe uriașul pod San Mateo, luam metroul eventual, dar mai reușeam să ne odihnim, pentru că vom traversa ziua, cu hublourile obturate Atenție, cartierul nu este pentru VIP-uri, e de dorit să stați în casă. Și iată un motel, ca-n filmele americane, cu o curte și trei-patru nivele, cu balcoane lungi și balustrade simple.

La bufetul suedez din motel ne servim cu ceva reminiscențe de la camionagii. Nici vorbă să ne odihnim. Abia așteptam să ieșim în periculoasa Americă. Pe jos. Drumeții de pe traseul Pacific Crest Trail trec prin Dunsmuir în călătoria lor de fond, iar mii de căutători de aventuri merg la Dunsmuir în fiecare an pentru a se răsfăța cu recreerea montană.

viteză datând peste 40 de bay bay

Hedge Creek Falls este întotdeauna un loc popular pentru a vă îndrepta din cartierul istoric din centrul orașului Dunsmuir, iar atracția naturală similară este experimentată în apropiere Lacul Siskiyou. Cazare: Unde să stați în Dunsmuir 4. Această apropiere de Podul Golden Gate și de restul zonei Bay nu reprezintă atracțiile liniștite și neumplute ale Half Moon Bay, inclusiv mile de plaje uimitoare. Explorarea bazinului de maree, surfingul cu valuri mari și vizionarea apusului de soare sunt toate lucruri populare de făcut în Half Moon Bay, cu activități interioare, inclusiv examinarea în centrul orașului, vizitarea obiectivelor turistice în secoșu și golf la unul dintre cursurile locale.

Citeste mai mult: Atracții și lucruri de făcut în top în Golful Half Moon 5. Alegerea editorului Mendocino Cu un farmec autentic datând de când a fost dezvoltat pentru prima dată de coloniștii din New England în aniio mare parte din satul de coastă Mendocino din nordul Californiei este clasificat ca fiind Districtul istoric de conservare.

Vechea arhitectură victoriană care acoperă străzile din Mendocino se îmbină frumos cu Parcul de stat Mendocino Headlands, care se învecinează cu comunitatea din toate cele trei părți. Odată ce atrăgea industriași din industria lemnului, Mendocino este acum mai bine cunoscut ca o colonie de artiști și un loc pur și simplu uimitor de vizitat.

Citeste mai mult: Lucruri de top din Mendocino, CA 6. Alături de frumusețe naturală pitorească și recreere în vecinătate Pădurea Națională Los Padres și Zona de recreere Lacul Casitas, atracțiile populare din Ojai includ un cartier eclectic din centrul orașului, plin de galerii de artă și buticuri la modă. Traseul Văii Ojai este o destinație populară de mers pe jos și cu bicicleta în oraș, iar numeroase terenuri de golf sunt răspândite în toată Valea Ojai. Cazare: Unde să stați în Ojai 7.

Ferndale Înconjurat de medii de sequoia și de Coasta Pierdută din California, orașul istoric Ferndale oferă o oază unică în nordul Californiei.

Aflat la 30 de minute de mers cu mașina de Eureka, acest mic oraș înfloritor își are rădăcinile în industria produselor lactate, iar moștenirea sa pastorală este încă expusă cu arhitectura veche victoriană pe străzi. Pe lângă atracția fermecătoare de case și afaceri locale, evenimentele eclectice din cartierul din centrul orașului și comunitatea prietenoasă a județului Humboldt fac din Ferndale un loc special de vizitat. Avalon Pe uimitorul colț de sud-est al orașului Insula Catalina în largul coastei Californiei de Sud, Avalon este centrul principal de turism și atracție al acestei insule paradisiace, atrăgând milioane de vizitatori în fiecare an.

Mulți turiști ajung în Avalon cu feribotul de mare viteză. Cu un sfaturi pentru întâlnirea unui tip mai scurt decât tine poștal și ritmul insulei casual, Avalon îmbibă senzația de călătorie în străinătate fără a părăsi țara.

Grădinile Botanice Wrigley la marginea orașului Avalon este o activitate excelentă în timpul zilei, la fel ca promenada uimitoare care înconjoară Golful Avalon. Căptușit cu restaurante rafinate și magazine cochete care prezintă cele mai noi stiluri, fermecătorul cartier din centrul Sf. Elena atrage vizitatori din întreaga lume. Peisajul verde și gusturile bogate ale Sf. Elena atrage adesea vizitatori pentru prima lor vizită, iar simțul relaxat al stilului și al comunității prietenoase îi face să revină de ani de zile.

Plaja Laguna Viteză datând peste 40 de bay bay Comitatul Orange pe coasta din sudul Californiei, această colonie de artiști primește atenție generală și atrage deopotrivă turiști celebri și internaționali. Oricine vizitează plajele de la Laguna Beach, înconjurate de cacealma, nu poate să nu admire frumusețea oceanică a acestei comunități de lux, inclusiv cele infuzate de artă Parcul Heisler, cu terenuri îngrijite cu vedere la mal. Stâlpul de susținere cel mai înalt are m, iar grosimea cablurilor principale înmănunchiate este de 92 cm.

Podul cântărește Traficul[ modificare modificare sursă ] Traficul pe Podul Golden Gate, privire spre intrarea dinspre nord spre San Francisco. Podul Golden Gate servește ca legătură de transport vitală pentru Autostradacare face legătura între orașul San Francisco și districtul Marin County.

Dispune de șase benzi de circulație cu lungimea de 2.