Voiam să salvez omenirea dând la iveală acte de corupţie, abuzuri asupra mediului înconjurător, cheltuieli guvernamentale nejustificate şi nedreptăţi suferite de cei neputincioşi şi oprimaţi. Vreo doi gură-spartă se apucaseră să facă pe judecătorii, iar eu eram surprins să constat cât de înverşunaţi îşi susţineau propriile versiuni ale întâmplării.

De aceea, citiţi-l din nou şi din nou. Iar dacă atunci nu o să vă placă, vă aflaţi de bună seamă într-o anume primejdie, aceea că nu-l înţelegeţi". Mai întii, că popularitatea de care s-au bucurat operele lui Shakespeare chiar în cursul vieţii sale este atestată şi de nenumărate împrumuturi de text de obicei parafrazări sau aluzii pe care le-au făcut scriitori contempo- rani cu el.

Bacon, sînt păstrate pentru lume. Mai convingătoare mi se pare o notă a unui cititor publicată în revista Rebus nr. Numărînd înapoi 46 de cuvinte de la finalul aceluiaşi psalm, se găseşte cuvîntul SPEAR care înseamnă lance.

dating cu scop principal

Se crede că publicul a început să arate interesul pentru sexualitatea actorului după ce a fost distribuit în controversatul film Corpus Christi, în care a jucat rolul lui Iuda Iscariotul unul dintre discipolii lui Isus care a fost un prădător homosexual în film.

Pe lângă această legătură, Lucas nu a fost niciodată în știri pentru a admira sau întâlni oameni de genul său. Mai mult, era căsătorit și chiar a avut un copil cu o femeie. S-ar putea să zboare solo în acest moment, dar un lucru este sigur, Josh Lucas nu este homosexual. Înălţime John Lucas are o înălțime de 6 metri și 0 inci în timp ce greutatea luiiar pe hartă lipsesc alte măsurători esențiale ale corpului. Cu toate acestea, o privire asupra dotărilor sale fizice arată că are o pereche de ochi albaștri, părul brun închis și ochii.

Valoarea netă Pentru a-și urma pasiunea, Lucas a înregistratrealizări masive și succes de invidiat în industria filmului. Deși premiile sale sunt încă pe drum, el a impresionat, cel puțin, cu succes publicul internațional pentru creativitatea sa și modul în care își îndeplinește fiecare rol. Începând cu anulÎn viaţă vedeta a adunat o avere în valoare de 16 milioane de dolari. Pe măsură ce continuă să înscrie mai multe concerte, este de așteptat ca valoarea sa netă să crească dincolo de cifra actuală.

Copiii se strecurară din încăperea lor şi se furişară de-a lungul coridorului întunecat, ca să vadă ce se întâmpla. Michael deschise uşa dormitorului maică-si, îl zări pe străin deasupra ei şi ţipă: — Mami! Preţ de o clipă, bărbatul se opri şi înălţă capul spre copii. Vocea băiatului o îngrozi pe Rhoda, care sări în sus şi îşi aruncă ambele mâini înspre violatorul ei, căutând să apuce din cum pot să știu dacă ne întâlnim ce putea.

Îl lovi cu pumnul în ochiul stâng, o lovitură care îl şocă pe individ. Apoi îşi smulse cârpa de la ochi, dând în acelaşi timp din ambele picioare. El o plesni şi încercă să o ţintuiască la loc de pat. El o izbi încă o dată cu putere. În fracţiunea de secunda în care îşi auzi strigat numele, Padgitt îşi dădu seama că trebuia să o reducă pe femeie la tăcere.

Luă cuţitul şi izbi de două ori cu el, apoi se dădu jos de pe pat şi îşi culese hainele aruncate pe jos. Domnul şi doamna Aaron Deece urmăreau emisiunile de noapte din Memphis, când îl auziră pe Michael strigând şi apropiindu-se. Domnul Deece îl întâmpină pe băiat la uşă. Pijamaua puştiului era îmbibată de sudoare şi de roua nopţii, iar dinţii îi clănţăneau în gură atât de tare, încât aproape că nu putea scoate nici o vorbă.

I-a făcut datând 20 erși lui mami! În întunericul dintre cele două case, domnul Deece o zări pe Teresa alergând după fratele ei. Fetiţa aproape că alerga pe loc, ca şi cum ar fi vrut să ajungă undeva fără a părăsi locul în care se afla. Când doamna Deece reuşi să ajungă la ea apucând pe lângă datând 20 erși familiei, Teresa îşi sugea degetul mare şi era incapabilă să scoată o vorbă. Domnul Deece se repezi în birou şi înşfăcă două carabine, una pentru el, cealaltă pentru nevastă-sa.

Copiii fuseseră duşi între timp în bucătărie, amândoi şocaţi până la paralizie. Doamna Deece îi luă în braţe şi le spuse că totul va fi în regulă. Se uită la carabina pe care soţul ei i-o lăsă pe masă. Nu avu mult de mers. Rhoda aproape că ajunsese la casa familiei Deece înainte de a se prăbuşi în iarbă. Era complet goală, iar sângele îi şiroia pe corp de la gât în jos. Domnul Deece o luă de jos şi o duse spre veranda din faţa casei, apoi strigă spre nevastă-sa să ia copiii şi să-i încuie într-un 23 dormitor în spatele casei.

Nu le putea permite să-şi vadă mama în halul acela în ultimele ei clipe de viaţă. În vreme ce o aşeza pe Rhoda pe balansoar, aceasta şopti: — Danny Datând 20 erși. A fost Danny Padgitt. O acoperi cu o pătură, apoi sună la salvare. Danny Padgitt se ţinea pe mijlocul drumului şi îşi conducea camioneta cu peste o sută patruzeci de kilometri la oră.

Era pe jumătate beat şi speriat de moarte, chiar dacă nu era dispus să recunoască asta. Avea să ajungă acasă în zece minute şi să reintre în siguranţa micului regat familial cunoscut sub numele de Insula Padgitt. Chipurile mucoşilor ălora mici distruseseră totul. Avea să se mai gândească la întreaga grozăvie a doua zi.

Un iepure sau un câine mic, sau vreun rozător sări în faţa camionetei. Zări animalul în ultima clipă şi reacţionă extrem de nefericit. Apăsă din instinct pedala frânei, doar câteva fracţiuni de secundă, pentru că lui Danny nu-i păsa ce lovea şi chiar se bucura să ucidă animale neatente pe şosele, însă o făcu prea puternic.

Roţile din spate se blocară şi camioneta începu să alunece în zigzag. Înainte de a-şi da seama de asta, Danny viteză dating color match trezi într-o mare încurcătură. Trase de volan într-o parte, în partea proastă, şi camioneta lovi marginea drumului, după care începu să se rotească precum o bucată de fier alunecând pe gheaţă.

Maşina căzu în şanţ, se răsturnă de două ori, apoi se zdrobi de un pâlc de pini. Dacă ar fi fost treaz, probabil că Danny ar fi murit, însă beţivii îşi au dumnezeul lor ca să-i ocrotească. Reuşi să iasă printr-un geam făcut fărâme şi se sprijini multă vreme de caroseria camionetei, numărându-şi tăieturile şi zgârieturile şi cântărindu-şi opţiunile pe care le avea la dispoziţie. Un picior îi paralizase brusc. Căţărându-se pe marginea drumului, îşi dădu seama că nu putea merge 24 prea departe.

Nici măcar nu avea nevoie să o facă. Luminile albastre şi roşii ajunseră lângă el înainte ca Danny să-şi dea seama ce se întâmplă.

Şeriful ieşi din maşină şi inspectă zona cu o lanternă mare şi neagră. Alte lanterne datând 20 erși văzură imediat de-a lungul drumului. Şeriful văzu sângele, adulmecă mirosul de whisky şi scoase imediat cătuşele. Cu două mile înainte de graniţa Ford County începe să facă bucle şi coruri, iar la ieşirea din Tyler County arată ca un şarpe speriat care se arcuieşte disperat şi nu are nici o ţintă precisă.

Apa râului e greoaie, mocirloasă şi leneşă, puţin adâncă în cele mai multe locuri. Big Brown nu 25 e recunoscut pentru frumuseţe. Pe malurile nenumăratelor curbe şi coruri datând 20 erși aştern nisipul, mâlul şi pietrişul. O sută de pâraie şi torente îl alimentează cu o rezervă inepuizabilă de apă lent curgătoare. Călătoria râului prin Ford County nu durează mult. Pe măsură ce înaintează, devine tot mai subţire, formând un cerc larg în jurul unei suprafeţe de două mii de acri în extremitatea nord-estică a ţinutului, după care părăseşte zona şi se îndreaptă înapoi spre Tennessee.

Cercul este aproape închis, aproape formând o insulă, însă în ultimul moment râul se depărtează de el însuşi şi lasă o fâşie îngustă de pământ între maluri. Cercul este cunoscut sub numele de Insula Padgitt, un teritoriu forestier lat şi dens, plin cu pini, stejari, ulmi.

Şi brăzdat de o mulţime de mlaştini, golfuleţe şi iazuri, unele conectate între ele, altele complet izolate. Din imensa suprafaţă s-a defrişat extrem de puţin. Pe insulă nu se cultiva mai nimic, cu excepţia lemnului pentru cherestea şi a lanurilor de porumb — pentru fabricarea ilegală a whiskyului. Şi a marijuanei, dar asta este o cu totul altă poveste. Banda îngustă de pământ dintre malurile râului era străbătută de un drum cu sens dublu, pavat, întotdeauna supravegheat de un paznic. Drumul fusese construit demult de către autorităţi, însă puţini contribuabili îndrăzneau să-l folosească.

Întreaga insulă intrase în proprietatea familiei Padgitt din vremea Reconstrucţiei 3, când Rudolph Padgitt, un nordist în căutarea norocului, a ajuns un pic cam târziu după Războiul de Secesiune şi a găsit toate loturile de teren mai acătării ocupate.

A căutat în zadar, n-a găsit nimic atrăgător şi s-a 3 Reconstruction engl. Zona arăta promiţător pe hartă. A alcătuit o gaşcă de foşti sclavi proaspăt eliberaţi şi, dotat cu arme şi săbii, şi-a tăiat un drum de acces pe insulă.

Nimeni altcineva nu îşi dorea acel teren. Rudolph s-a însurat cu o târfă din partea locului şi s-a apucat să taie lemne. Cum lemnul era la mare preţ după război, s-a îmbogăţit rapid.

Bienvenue sur Scribd !

Târfa s-a dovedit extrem de fertilă, astfel că în curând insula răsuna de ţipetele unei mici hoarde de pitici Padgitt. Unul datând 20 erși foştii sclavi învăţase arta distilării.

Ca atare, Rudolph a devenit şi cultivator de porumb. Nu-şi consuma şi nici nu-şi vindea recoltele, ci le folosea pentru a produce ceea ce în curând avea să devină unul din cele mai bune whiskyuri din Sud.

Rudolph a fabricat ilegal whisky timp de treizeci de ani, până ce a murit de ciroză în La acea dată insula era locuită de un adevărat clan Padgitt, oameni foarte eficienţi în tăierea lemnului şi în producerea ilegală de băuturi. Peste o jumătate de duzină de distilerii fuseseră împrăştiate pe toată suprafaţa insulei, toate ascunse vederii şi bine protejate şi toate dotate cu cele mai performante maşinării.

Clanul Padgitt a devenit faimos pentru whiskyul produs, deşi faima era ultimul lucru pe care şi-l doreau oamenii aceia. Cu toţii erau secretoşi şi foarte buni familişti, ţinând cu dinţii la ceea ce era al lor şi înspăimântaţi de moarte că sar fi putut ca micul lor regat să fie invadat de alţi oameni, care să le fure din profiturile considerabile realizate.

Spuneau că sunt tăietori de lemne şi, într-adevăr, cheresteaua produsă de ei era de bună calitate şi foarte căutată. Compania Padgitt Lumber era extrem de vizibilă pe drumul principal de acces, lângă râu. Pretindeau că sunt oameni cu frica legii, buni plătitori de taxe şi că îşi duceau copiii la şcoli datând 20 erși.

În perioada anilor şio dată cu prohibiţia 27 alcoolului care însetase naţiunea, whiskyul Padgitt ajunsese o marfă extrem de căutată. Băutura era transportată în butoaie de stejar chiar de pe malurile râului şi dusă hătdeparte în Nord, până la Chicago. Preşedintele, directorul de producţie şi de marketing al întregii afaceri era un vechi bătăuş cu pumni de fier pe nume Clovis Padgitt, fiul cel mai mare al lui Rudolph şi al târfei.

Clovis fusese învăţat de la o vârstă fragedă că profiturile cele mai bune erau acelea pentru care nu se plăteau nici un fel de taxe.

Timo Werner MASTERCLASS miss Compilation 🐐 2020/21

Aceasta a fost lecţia numărul unu. Lecţia numărul doi s-a referit la efectuarea de tranzacţii doar pe baza datând 20 erși gheaţă. Ca atare, Clovis şi-a făcut bine temele şi, în curând, în întregul ţinut a început să circule zvonul despre averea clanului Padgitt, care ar fi avut mai mulţi bani decât trezoreria statului Mississippi. Întrei agenţi ai Fiscului s-au furişat peste râu într-o barcă închiriată, în căutarea sursei whiskyului Old Padgitt.

Operaţiunea lor secretă a fost deconspirată încă de la început. Mai mult, cei trei şi-au ales miezul nopţii drept oră de traversare a râului. Mare greşeală! Corpurile lor au fost dezmembrate şi îngropate adânc în pământ. Înun eveniment ciudat s-a petrecut în Ford County — un om cinstit a fost ales şerif. Numele lui era Koonce Lantrip. Omul nu era chiar atât de cinstit, dar un asemenea renume folosea mult într-o astfel de poziţie. Noul şerif a jurat să pună capăt corupţiei, să cureţe administraţia ţinutului de putregai şi să lichideze contrabanda şi producţia ilegală de mărfuri de pe întregul teritoriu, incluzând aici şi familia Padgitt.

Individul a ţinut nişte discursuri frumoase şi a fost ales cu o majoritate de opt voturi. Susţinătorii lui s-au pus pe aşteptat. Într-un târziu, la şase luni după instalarea în funcţie, şeriful şi-a alcătuit o echipă de ajutoare şi a traversat râul pe singurul pod disponibil — o veche structură de lemn construită de administraţie în la insistenţele lui Clovis.

Clanul Padgitt 28 îl folosea uneori primăvara, când apele râului se umflau de ploi. Nimeni altcineva nu avea voie să treacă pe el. Două dintre ajutoare au fost împuşcate în cap, iar cadavrul lui Lantrip n-a fost niciodată descoperit.

Trei membri de culoare ai clanului au depus cadavrul spre veşnica odihnă pe fundul unei mlaştini, întreaga operaţiune fiind supravegheată de Buford, fiul cel mare al lui Clovis.

Masacrul a ţinut prima pagină săptămâni de zile în întregul Mississippi, iar guvernatorul statului a ameninţat că trimite Garda Naţională. Numai că, în acea perioadă, cel de Al Doilea Război Mondial făcea ravagii, iar pregătirea debarcării în Europa începuse să capteze complet atenţia naţiunii. Oricum, din Garda Naţională nu prea mai rămăsese mare lucru, iar cei apţi de luptă nu prea aveau chef să atace Insula Padgitt.

Plajele din Normandia erau mult mai ispititoare. Trecuţi prin experimentul unui şerif cinstit, bunii locuitori ai ţinutului s-au decis să aleagă un nou reprezentant al autorităţii din vechea gardă. Clovis şi bătrânul Coley fuseseră destul de apropiaţi. În plus, se ştia prea bine de aproape toată lumea că şeriful ajunsese un om bogat datorită faptului că permisese ca whiskyul Old Padgitt să fie transportat fără restricţii în afara ţinutului. Când Mackey Don şi-a anunţat candidatura, Buford i-a trimis imediat un plic cu Mackey Don a învins lejer.

Adversarul lui pretindea că este cinstit. În Mississippi exista convingerea, nemărturisită public de nimeni, că un şerif trebuie să fie un pic corupt ca să asigure legea şi ordinea. Băutura, curvăsăria şi jocurile de noroc reprezentau doar nişte fapte de viaţă, iar un şerif bun trebuia să se priceapă datând 20 erși astfel de lucruri, ca să le ţină în frâu ca lumea şi să-i protejeze pe bunii creştini.

Astfel de vicii nu 29 puteau fi eliminate, aşa că şeriful trebuia să fie capabil să le coordoneze şi să pună ordine în şirul de păcate. Pentru coordonarea eforturilor, el trebuia plătit ceva mai bine de către furnizorii de astfel de plăceri păcătoase. El chiar se aştepta la aşa ceva. Mulţi dintre alegători se aşteptau la aşa ceva. Nici un om cinstit nu putea trăi dintr-un salariu mizer.

Aspecte Criminalistice În Cercetarea Documentelor Falsificat

Nici un om cinstit nu se putea plimba discret prin tenebrele lumii interlope. În cea mai mare parte a veacului care a urmat după Războiul Civil, clanul Padgitt a deţinut controlul asupra şerifilor din Ford County. Îi cumpăra pe faţă cu saci de bani gheaţă.

datând 22 de ani

Mackey Don Coley primea o sută de mii de dolari pe an — sau cel puţin aşa umbla zvonul —, iar în anii electorali căpăta orice ar fi avut nevoie. În plus, dating nl era cât se poate de generos şi cu alţi politicieni. Oamenii erau cumpăraţi cu discreţie, şi clanul îşi menţinea influenţa. Nici un Padgitt nu se amesteca în treburile comunităţii; clanul voia să fie lăsat în pace pe insula lui. După Al Doilea Război Mondial, cererea de băuturi spirtoase a intrat pe un făgaş de constant declin.

Cum generaţiile Padgitt fuseseră şcolite de mici să opereze în afara legii, Buford şi restul familiei au început să-şi diversifice formele de comerţ ilicit practicat. Limitarea la vânzarea cherestelei era cât se poate de plicticoasă şi supusă presiunii prea multor factori de piaţă.

Mai important, ea nu genera sumele de bani aşteptate de întregul clan. Ca atare, familia Padgitt s-a apucat de comerţul cu arme, a început să fure maşini şi să contrafacă bunuri şi s-a apucat şi de cumpărarea de case pe care apoi le incendia, cu scopul încasării asigurării.

Timp de douăzeci de ani a operat un bordel cu mare căutare la graniţa ţinutului, până când acesta a fost mistuit într-un incendiu misterios în Clanul Padgitt era format din oameni creativi şi energici, 30 care imaginau în permanenţă tot felul de scheme şi adulmecau oportunităţile, întotdeauna căutând ceva sau pe cineva de jefuit.

Au apărut chiar zvonuri, uneori persistente, legate de apartenenţa clanului la Dixie Mafia, o bandă de ţărani puşi pe hoţii care zburdau liberi în Sudul anilor şaizeci. Zvonurile nu au fost niciodată confirmate. De fapt, mulţi nu le-au dat crezare, pentru că membrii clanului Padgitt erau, pur şi simplu, prea secretoşi ca să împartă cu cineva afacerile lor.

Cu toate astea, zvonurile au persistat ani de zile, iar familia Padgitt a devenit subiect permanent de bârfă în cafenelele şi barurile din jurul pieţei centrale din Clanton.

Membrii ei nu erau niciodată consideraţi nişte eroi, dar intraseră cu siguranţă în legendă. Înun tânăr membru al clanului a dispărut în Canada pentru a datând 20 erși de rutina vieţii impuse de familie. În cele din urmă, a eşuat în California, unde a dat de gustul marijuanei şi şi-a dat seama că îi place. După câteva luni de vagabondaj, i s-a făcut dor de casă şi s-a furişat înapoi pe insulă. A adus cu el două kilograme de iarba, pe care a împărţit-o cu toţi verii lui.

Aceştia şi-au dat seama că marijuana este o substanţă foarte plăcută. Omul le-a explicat că în restul Americii, şi cu precădere în California, marijuana se consuma în draci. Ca de obicei, Mississippi avea o întârziere de cel puţin cinci ani faţă de restul ţârii. Iarba putea fi cultivată ieftin şi fără riscuri, apoi expediată către oraşele unde exista cerere.

O fâşie de teren lungă de şase sute de metri a fost defrişată complet pentru o pistă de aterizare, iar clanul Padgitt şi-a cumpărat un avion. În mai puţin de un an se efectuau curse zilnice către periferiile oraşelor Memphis şi Atlanta, unde clanul îşi înfiinţase propriile reţele de distribuţie. Spre încântarea membrilor familiei şi cu ajutorul 31 lor nemijlocit, marijuana a devenit, în sfârşit, populară în Sud.

Vânzarea de băuturi se redusese considerabil. Bordelul dispăruse. Clanul şi-a datând 20 erși legături în Miami şi în Mexic, iar banii au început să sosească cu camioanele. Ani de zile, nimeni din Ford County n-a bănuit că membrii clanului Padgitt se ocupau cu traficul de droguri.

Niciunul dintre datând 20 erși nu a fost prins vreodată. Nici un Padgitt nu a fost vreodată condamnat pentru vreo infracţiune legată de droguri. De fapt, nici un Padgitt nu a fost arestat vreodată.

O sută de ani de fabricare ilegală de băuturi, de furturi, de contrabandă cu arme, de pariuri ilegale, de prostituţie, de mituire şi de omoruri, în cele din urmă chiar şi de trafic de droguri, şi nici măcar o singură arestare. Oamenii erau deştepţi, atenţi, meticuloşi şi răbdători în realizarea planurilor lor. Atunci s-a întâmplat ca Danny Padgitt, fiul cel mic al lui Gill, să fie arestat pentru violarea şi omorârea Rhodei Kassellaw. S-a dus în baie, unde s-a dezbrăcat, a făcut un duş şi a văzut cum sângele ei se prelinge în canalul de scurgere.

S-a schimbat în hainele de lucru şi a aşteptat sosirea poliţiei şi a ambulanţei. A păzit casa femeii ţinând în braţe o carabină încărcată, nerăbdător să tragă în orice mişca. Însă nu se mişca nimic şi nu se auzea nici un zgomot. Undeva, la mare distanţă, se auzea o sirenă. Nevasta lui i-a ţinut pe copii închişi în dormitor şi s-a cuibărit alături de ei în pat, sub o pătură. Michael întreba mereu de mama lui şi de omul bogor dating o atacase.

Teresa însă era prea traumatizată ca să scoată vreo vorbă. Fetiţa nu scotea decât un soi de geamăt slab, în vreme ce îşi sugea degetele şi tremura ca şi cum i-ar fi fost frig. Nu peste mult timp, Benning Road s-a trezit la viaţă din pricina luminilor roşii şi albastre ale maşinilor de intervenţie.

Oamenii au fotografiat corpul Rhodei din toate poziţiile, apoi au luat cadavrul de acolo. O echipă de ajutoare de şerif, în frunte cu însuşi şeriful Coley, a pus un cordon în jurul casei victimei.

Transféré par

Continuând să ţină carabina strâns în braţe, domnul Deece şi-a dat declaraţia unui anchetator, apoi şerifului. La puţin timp după ora două noaptea, un ajutor de şerif a venit cu vestea că autorităţile apelaseră la un doctor din oraş care sugerase să i se aducă cei doi copii la el pentru un control medical.

Copiii au fost urcaţi într-o maşina de poliţie, cu Michael ţinându-se strâns de domnul Deece, iar Teresa zăcând în poala doamnei Deece. Ajunşi la spital, copiilor li sa administrat un sedativ uşor şi au fost duşi împreună într-o rezervă semiprivată, unde asistentele medicale le-au adus prăjiturele şi lapte până ce copiii au reuşit să adoarmă. Ceva mai târziu în cursul zilei, o mătuşă a lor a venit din Missouri şi i-a luat la ea acasă.

Era Wiley Meek, fotograful ziarului. Auzise grozăvia pe frecvenţa poliţiei şi se învârtea deja în jurul închisorii oraşului, în speranţa de a-l prinde în cadru pe suspect. Cu o voce încărcată de emoţie, mi-a spus că poliţiştii sunt pretutindeni în zonă şi m-a sfătuit să mă grăbesc să vin acolo.

Am fi putut da marea lovitură. În acea vreme locuiam deasupra unui garaj vechi învecinat cu o reşedinţă victoriană, cunoscută sub numele Hocutt House, care continua să îşi arate măreţia chiar dacă nu mai era întreţinută de multă vreme. Casa era ocupată de membrii vârstnici ai familiei Hocutt, trei surori şi un frate, fiecare dintre ei fiind pe rând proprietarul modestei mele locuinţe.

Proprietatea lor întinsă pe cinci acri se găsea la câteva case distanţă de piaţa din Clanton şi fusese construită cu un secol în urmă din banii familiei. Reşedinţa era plină de copaci, răzoare imense cu flori, vile groase de iederă şi animale de casă.

Iepuri, veveriţe, sconcşi, oposumi, ratoni, un milion de specii de păsări, o gamă întreagă, înfricoşătoare de şerpi negri şi verzi — toţi neveninoşi, după cum fusesem asigurat de nenumărate ori — şi zeci de pisici. Nici un câine însă. Familia Hocutt ura câinii. Fiecare pisică avea un nume, iar o clauză majoră a acordului verbal prin care reuşisem să închiriez o locuinţă acolo era să respect pisicile.

Aşa şi procedam. Apartamentul meu de patru camere era spaţios şi curat. În plus, mă costa ridicola chirie de 50 de dolari pe lună. Dacă oamenii voiau să le respect pisicile contra unei asemenea chirii, eu n-aveam nimic împotrivă.

Tatăl lor, Miles Hocutt, fusese zeci de ani un excentric doctor în Clanton. Mama lor murise la ultima naştere şi, conform legendei locale, doctorul Hocutt devenise foarte posesiv cu copiii după moartea ei.

Ca să-i protejeze de influenţa nefastă a lumii, concepuse una dintre cele mai mari 34 minciuni rostite vreodată în Ford County. Le explicase copiilor că nebunia avea rădăcini adânci în familie şi, ca atare, ei n-aveau voie să se căsătorească, tocmai ca să nu dea naştere vreunei linii de urmaşi idioţi.

Copiii lui îl adorau, îl credeau şi probabil fuseseră marcaţi de la început de un oarecare dezechilibru psihic. Niciunul nu s-a căsătorit. Fiul, Max Hocutt, avea optzeci şi unu de ani când mi-a închiriat mie apartamentul. Gemenele, Wilma şi Gilma, aveau şaptezeci şi şapte, iar mezina, Melberta, avea şaptezeci şi trei şi era complet dusă cu pluta. Cred că Gilma a fost cea care m-a zărit coborând scara de lemn în seara aceea la miezul nopţii. Pe ultima treaptă, chiar în drumul meu, dormea o pisică, iar eu am păşit respectuos peste ea.

În sinea mea aş fi vrut să-i trag un şut până în stradă. În garaj stăteau parcate două maşini. Una era Spitfire-ul meu, acoperit cu capota rabatabilă ca să ţină pisicile la distanţă, cealaltă era un Mercedes lung, negru şi strălucitor, care avea pictate în alb şi roşu pe portiere nişte cuţite de măcelar.

Sub cuţite se datând 20 erși nişte numere de dating de viteză brighton vopsite cu verde. Cineva îi spusese pe vremuri domnului Max Hocutt că putea amortiza complet costul unei maşini, oricare ar fi fost aceasta, dacă o folosea la muncă şi îşi picta un soi de logo pe portiere.

Omul şi-a cumpărat un Mercedes datând 20 erși şi a devenit ascuţitor de cuţite. Spunea tuturor că îşi ţine uneltele de lucru în portbagaj. Maşina era veche de zece ani şi parcursese mai puţin de opt mii de mile.

Tatăl copiilor le predicase încontinuu şi despre păcatul comis de femeile care se urcau la volan, aşa ca domnul Max era şi şoferul casei. Mi-am condus Spitfire-ul pe aleea pietruită de acces şi iam făcut cu mâna Gilmei, care se zgâia la mine din spatele draperiilor.

Femeia şi-a tras capul datând 20 erși la fereastră şi s-a făcut nevăzută, închisoarea se găsea la distanţă de şase case. Când am ajuns la destinaţie, lui Danny Padgitt i se luau amprentele. Biroul şerifului se găsea în partea din faţă a închisorii. Era plin cu ajutoare de şerif, cu rezervişti, cu pompieri voluntari şi cu oricine avea acces la o uniformă şi la frecvenţa de comunicaţii a poliţiei.

Wiley Meek m-a întâmpinat pe trotuarul din faţa închisorii. M-am oprit o secundă şi am încercat să raţionez: — Cine? Eram în Ford County de mai puţin de trei luni, dar încă nu cunoscusem un membru al clanului Padgitt.

Ca întotdeauna, membrii clanului nu se arătaseră în public. Însă auzisem diferite variante ale legendei despre ei, şi alte amănunte urmau să vină. A spune poveşti despre familia Padgitt era o formă de distracţie populară în Ford County.

Datând 20 erși a continuat: — Am luat nişte instantanee grozave exact când era scos din maşină. Era plin de sânge. Bune poze! Fata a murit! A şi violat-o, sau cel puţin aşa se zvoneşte. Deja întrezăream titlul din ziar, fără îndoială cu cele mai mari litere pe care Times le tipărise de multă vreme încoace. Bietul Spot dăduse bir cu fugiţii în faţa articolelor senzaţionale. Bietul Spot dăduse faliment. Eu aveam alte planuri. Ne-am croit drum înăuntru şi ne-am uitat după şeriful Coley.

Îl întâlnisem de două ori în cursul micii mele aventuri de cumpărare a ziarului şi fusesem impresionat de politeţea şi de atitudinea lui plină de căldură.

Era şerif încă de la masacrul dinaşa că se apropia de şaptezeci de ani. Era un individ înalt şi corpolent, scoţând în faţă burta obligatorie pentru toţi şerifii din Sud.

În aparenţă era un gentleman. De fiecare dată când mă întâlnisem cu el, mă întrebasem cum poate fi corupt un asemenea om drăguţ. Acum el ieşi dintr-o încăpere din spate, împreună cu un ajutor, iar eu, ca să nu ratez oportunitatea, m-am grăbit spre el: — Domnule şerif, am doar vreo două întrebări să vă pun, am zis eu, fără nici o intonaţie. În cameră nu se mai găsea nici un alt reporter. Băieţii şerifului — ajutoarele adevărate, colaboratorii, aspiranţii la poziţia de ajutor şi voluntarii cu uniforme făcute acasă — au tăcut instantaneu şi s-au uitat urât la mine.

Pentru ei continuam să fiu băieţelul bogat care le furase controlul ziarului lor de sub nas. Eram un străin, fără datând 20 erși un drept de a interveni într-un astfel de moment cu întrebări nelalocul lor.

Şeriful Coley zâmbi ca de obicei, ca şi cum astfel de întâlniri se petreceau frecvent la miezul nopţii: — Da, sir, domnule Traynor.

Avea un accent leneş şi tărăgănat, cu efect de calmant. Omul nu putea să spună nici o minciună, nu? Cu braţele încrucişate la piept, şeriful începu să dea lămuriri în păsăreasca poliţienească: — Femeie albă, vârsta treizeci şi unu, atacată în casa ei de pe Benning Road. Violată, înjunghiată, ucisă.

care este regula de dating

Nu vă pot da numele până ce nu vorbim cu rudele ei. Lăsaţi-ne câteva ore. Asta-i tot, domnule Traynor. Nici în a dumneavoastră, de altfel.

Wiley şi cu mine am plecat de acolo la datând 20 erși, am adulmecat locul vreo oră, n-am auzit nimic demn de a fi tipărit, apoi ne-am dus la scena crimei de pe Benning Road. Poliţiştii înconjuraseră locul şi câţiva vecini erau înghesuiţi discret, dar ferm, dincolo de panglica galbenă întinsă de poliţie, lângă cutia poştală. Ne-am strecurat lângă ei, ascultând cu atenţie, dar fără să aflăm ceva de reală valoare. Oamenii păreau prea şocaţi ca să vorbească. După câteva minute de căscat gura la acea casă, ne-am datând 20 erși tălpăşiţa.

Wiley avea un nepot care dating celtic de paște ca ajutor de şerif cu jumătate de normă.

L-am găsit păzind casa familiei Deece, unde poliţiştii continuau să cerceteze veranda şi balansoarul în care Rhoda îşi dăduse ultima suflare. L-am tras pe nepot deoparte, în spatele unui şir de tufişuri de mirt, iar el ne-a povestit totul. Bineînţeles, totul neoficial, ca şi cum detaliile macabre ar fi putut fi ţinute cumva secrete în Ford County. În jurul pieţei din Clanton se găseau trei cafenele mici, două pentru albi, una pentru negri.

Wiley mi-a propus să ne aşezăm la o masă şi să ascultăm conversaţiile matinale. Eu nu iau micul dejun şi de obicei dorm la orele în care acesta este, în mod normal, servit. Nu mă deranjează să lucrez până la miezul nopţii, dar prefer să dorm până ce soarele a ajuns bine deasupra orizontului.

Mi-am dat seama repede că unul dintre avantajele deţinerii unui mic săptămânal de provincie este acela că pot munci până târziu şi dormi până târziu. Articolele pot fi scrise oricând, câtă vreme se respectă termenele de predare.

Nici Spot nu era recunoscut ca un om matinal, venind la lucru cu puţin înaintea amiezii, bineînţeles după ce dădea o raită pe la morgă. Îmi plăcea stilul lui de viaţă. A doua zi după ce m-am mutat în datând 20 erși de 38 deasupra garajului familiei Hocutt, Gilma mi-a bătut în uşă la ora nouă şi jumătate dimineaţa. Şi a continuat să bată cu putere. În cele din urmă, m-am târât prin mica mea bucătărie, în chiloţi, şi am văzut-o zgâindu-se printre jaluzele.

M-a anunţat că tocmai voia să cheme poliţia. Ceilalţi membri ai familiei erau deja jos, învârtindu-se pe lângă garaj, uitându-se la maşina mea, convinşi că avusese loc o crimă.

M-a întrebat ce făceam. I-am spus că dormeam binemersi până ce am auzit pe cineva bătând în blestemata aia de uşă. M-a întrebat de ce dorm la ora nouă şi jumătate într-o dimineaţă de miercuri. M-am frecat la ochi şi am încercat să găsesc un răspuns adecvat. Brusc, am devenit conştient că eram aproape gol, în prezenţa unei virgine în vârstă de şaptezeci şi şapte de ani. Ea continua să se uite la coapsele mele.

Mi-a explicat că ei se sculaseră de la ora cinci. În Clanton nimeni nu dormea până la nouă şi jumătate. Eram beat? Erau doar îngrijoraţi. Închizând uşa, i-am spus că sunt treaz, chiar dacă încă adormit, i-am mulţumit pentru îngrijorarea exprimată, dar ora nouă dimineaţa mă găsea adesea în pat.

Fusesem la Tea Shoppe de câteva ori pentru o cafea târzie de dimineaţă şi o dată pentru a lua prânzul. Ca proprietar al ziarului local, simţeam că e nevoie să umblu şi să fiu văzut la o oră rezonabilă.

Eram dureros de conştient că aveam să scriu despre Ford County, despre oamenii, evenimentele şi locurile acelui ţinut mulţi ani de acum înainte. Wiley mi-a spus că localurile aveau să se umple de lume devreme în acea dimineaţă. Avea dreptate. Cafeneaua era deja plină când am intrat 39 noi, puţin după ora şase. Wiley a salutat câteva persoane, a strâns câteva mâini întinse şi s-a porcăit cu vreo doi indivizi.

Era originar din Ford County şi cunoştea pe toată lumea. Eu am dat din cap, am zâmbit şi am observat privirile ciudate. Aveam nevoie de ani de zile ca să schimb acele priviri. Oamenii erau prietenoşi, dar străinii îi îngrijorau.

  • Istoricul şi poetul Edmund Bolton scria.
  • Z-Library single sign on
  • Rapper de 25 de ani datând de 17 ani
  • Jalandhar online dating
  • Pentru majoritatea oamenilor, colegiul este crucial, dar pentru unele vedete, uneori poate părea inutil.
  • Ajuta la scrierea profilului meu de dating
  • Proprietarul ziarului, domnişoara Emma Caudle, avea nouăzeci şi trei de ani şi era ţintuită la pat într-un azil din Tupelo.
  • Data online yenta

Am găsit două locuri la tejghea şi am cerut cafea. Nimic altceva. Ospătăriţa în mod clar nu aproba o asemenea comandă. Cu toate astea, s-a mai încălzit faţă de Wiley când acesta a schimbat comanda şi a cerut ouă jumări, şuncă de ţară, biscuiţi, crupe şi chiftele — o porţie de colesterol suficient de zdravănă ca să dea gata un catâr. Se vorbea doar despre viol şi crimă.

Dacă starea vremii putea naşte dispute, imaginaţi-vă ce putea genera un asemenea omor cumplit.