Suveran asupra mijloacelor de expresie, scrisul e de o senintate desvrsit. Ocupaţie cu caracter sezonier, lemnăritul a constituit una dintre ocupaţiile principale ale bărbaţilor din sat. După părerea lor, cetatea a fost construită de genovezi, iar la începutul sec.

Farmecul glasului venea dintr-o muzicalitate launtrica, care de altminteri a ramas latenta, pentru ca Elsbeth nu se sinchisea de muzica, ii era straina. Se intampla uneori ca, absolut incidental, sa ia din cui chitara veche, ţinuta in odaia de toate zilele in chip de podoaba, şi sa incerce cateva acorduri, sau chiar sa se acompanieze, murmurand vreo strofa gasita la intamplare in vreun lied, dar sa se apuce a canta cu adevarat nu accepta niciodata, deşi aş fi pus mana in foc ca era admirabil inzestrata pentru asta.

Datând un clarinet de bufet consider ca aceasta contribuie la explicarea nemaipomenitului simt al sunetului care s-a manifestat in opera lui Adrian Leverkühn, deşi se poate obiecta ca şi fratele sau Georg s-a bucurat de acelaşi avantaj, fara ca faptul amintit sa fi exercitat vreo influenţa asupra evoluţiei vieţii sale.

De altfel Georg semana mai mult cu tatal sau, in timp ce Adrian, ca fizic, semana mai mult cu maica-sa — dar nici aşa nu ieşim la socoteala, pentru ca migrena tatalui Adrian o moştenise, nu Georg. Negrul de smoala al irisului mamei şi azurul irisului patern se amestecasera in ochii lui intr-un albastru-cenuşiu-verzui, cu scurte scaparari metalice, iar in jurul pupilei avea un inel ruginiu; şi am avut dintotdeauna convingerea intima ca puternicul contrast al ochilor parinteşti cu amestecul culorilor din ochii sai a fost ceea ce a determinat, sub acest raport, şovaiala sa in aprecierea frumuseţii care l-a facut toata viaţa sa nu se poata hotari ce ochi prefera la alţii: negri sau albaştri.

Dar intotdeauna il atrageau extremele: negrul smoalei sau albastrul luminos stralucind intre gene. Asupra argaţilor de la Büchel, care in anotimpurile de calm gospodaresc nu erau atat de numeroşi şi numai la vremea secerişului se mai inmulţeau, caci se angajau ţarani de prin imprejurimi, Frau Elsbeth avea o influenţa dintre cele mai bune şi, daca am vazut bine ce-am vazut, autoritatea ei asupra oamenilor acelora era chiar mai mare decat a barbatului ei.

Chipul unora dintre ei imi mai staruie inca in minte: de pilda acela al lui Thomas, randaşul, cel ce obişnuia sa vina sa ne ia de la gara din Weissenfels, şi sa ne duca, la plecare, un lungan chior, nemaipomenit de ciolanos, dar procopsit intre umeri cu o cocoaşa pe care de multe ori il suia pe Adrian calare şi alerga cu el prin curte: mai tarziu maestrul mi-a dat asigurari ca era un scaun foarte practic şi comod.

Cand nu datând un clarinet de bufet gazda insaşi, ea era aceea care ne ospata, in grajdul vacilor, loc unde ne simţeam grozav de bine, şi acolo servitoarea, ghemuita pe un scaunaş, sub ţaţele vacii, ne mulgea de-a dreptul in pahare laptele calduţ şi spumos purtand inca datând un clarinet de bufet folositoarei vite.

Din acea epoca ne tutuim şi cred ca pe vremea aceea imi spunea şi el pe numele de botez — in ureche nu mi-a ramas, dar este de neinchipuit ca sfaturi pentru a întâlni un introvertit copil de şase, opt ani sa nu-mi fi spus "Serenus" sau pur şi simplu "Seren", aşa cum eu il strigam "Adri".

Nu pot preciza momentul, probabil pe la inceputul anilor de şcoala, cand el a incetat sa-mi mai spuna pe numele mic şi, daca imi adresa cuvantul, atunci folosea numai numele de familie, pe cata vreme mie mi-ar fi fost greu, ba chiar cu neputinţa, sa-i raspund in acelaşi chip.

Aşa s-au petrecut lucrurile — şi atat ar mai lipsi, sa am aerul ca ma plang. Doar ca mi s-a parut demn de menţionat faptul ca eu ii spuneam "Adrian", pe cand el, cand nu putea evita sa rosteasca un nume, imi spunea "Zeitblom". Sa lasam ciudaţenia asta, cu care in fond ma deprinsesem, şi sa ne intoarcem la Büchel. Prietenul lui şi al meu era cainele Suso — numele asta curios il purta un brac, cam rapanos, care atunci cand ii intindeau blidul cu mancare radea cu toata faţa, dar care pentru straini era destul de primejdios; tot timpul zilei ducea viaţa obişnuita a crinilor de curte, surghiunit şi legat in lanţ de coteţul lui, şi numai in liniştea nopţii se plimba liber prin ograda.

Adrian şi cu mine priveam la imbulzeala şi mazga din cocina porcilor şi ne aminteam, pesemne, de vechile poveşti ale slugilor, in care chiriaşii aceştia murdari, cu ochii lor vicleni şi genele blonde, cu pieptul gras şi de culoare omeneasca, mancau copii mici; ne forţam gatlejul sa imite grohaitul lor cavernos şi ne uitam la purceluşii trandafirii care se inghesuiau la ţaţele scroafei.

Tot impreuna ne amuzam in faţa animaţiei afectate şi pline de demnitate, insoţite de sunete masurate, dar degenerand uneori in izbucniri isterice, a gainilor inchise indaratul unei reţele de sarma, sau faceam vizite circumspecte şi stupilor din dosul casei, pentru ca ne era cunoscuta durerea nu insuportabila, dar ameţitoare pe care ţi-o producea cate una din lucratoarele astea cand, aşezata din greşeala pe nasul tau, se simţea obligata sa-şi infiga acul in el.

Eram nişte baieţaşi — şi nu dintr-o sensibilitate personala ma emoţioneaza privirea aceasta retrospectiva, ci din pricina lui, cu gandul la soarta pe care a avut-o, la ascensiunea ce i-a fost dat s-o traiasca din valea nevinovaţiei pana la inalţimi inospitaliere, pustii, teribile chiar. A trait o viaţa de artist; şi pentru ca mi-a fost dat mie, om simplu, modest, sa-i stau atat de aproape, toata sensibilitatea de care sunt capabil cand e vorba de viaţa şi de soarta omeneasca s-a concentrat asupra acestui exemplar excepţional al umanitaţii.

Datorita prieteniei mele cu Adrian, el imi serveşte drept model al tuturor destinelor, drept motiv tipic de emoţie in faţa a ceea ce numim devenire, desfaşurare, vocaţie — şi poate ca aşa şi este. Pentru ca, deşi artistul poate ramane toata viaţa lui mai ataşat, ca sa nu spun mai fidel, copilariei sale decat omul aplecat spre realitatea practica a vieţii, deşi s-ar putea spune ca, spre deosebire de acesta din urma, el ramane necontenit in starea de visare, de puritate omeneasca a copilului, totuşi calea lui de la inceputurile imaculate şi pana la etapele imprevizibile de mai tarziu ale destinului sau este nesfarşit mai lunga, mai aventuroasa şi, pentru un spectator, mai zguduitoare decat aceea a burghezului oarecare, iar la acesta din urma gandul ca a fost şi el odata copil nu e nici pe departe atat de inlacrimat.

De altminteri, rog foarte staruitor pe cititor sa puna cele exprimate acum cu atata emoţie, pe seama mea, a povestitorului, şi nu cumva sa creada ca am vorbit in spiritul lui Leverkühn.

datând un clarinet de bufet toate show-urile de dating

Eu sunt un om de moda veche, ramas la anumite concepţii romantice care-mi sunt dragi şi din randul carora face parte şi antiteza plina de patetism intre vocaţia de artist şi burghezie.

Adrian ar fi contestat glacial o declaraţie ca aceea de mai sus — daca, datând un clarinet de bufet, ar fi socotit-o demna de osteneala de a fi contestata. Pentru ca el avea, despre arta şi despre chemarea artistica, opinii extrem de lucide, sobre, ba, prin reacţie, taioase, şi era atat de potrivnic "palavragelii romantice" cu care lumea gasise cu cale sa le invaluie o bucata de vreme, incat nu-i facea placere nici macar sa auda cuvintele "arta" şi "artist", ceea ce, de altfel, i se putea citi limpede pe faţa cand se intampla sa fie rostite.

La fel şi dating sfaturi pentru tineri "inspiraţie", care trebuia evitat cu totul in prezenţa sa şi inlocuit, la nevoie, cu "idee spontana". Ura şi işi batea joc de acel cuvant — şi nu ma pot opri sa ridic mina de pe sugativa aşezata in josul foilor pe care scriu şi sa-mi acopar ochii cu aceasta mana cand ma gandesc la duşmania şi sarcasmul lui. Ah, prea erau pline de suferinţa pentru ca sa fie doar rezultatul impersonal al transformarilor spirituale datorate timpului.

Desigur, vremea in care traia contribuia şi ea, şi imi amintesc ca odata, fiind inca student, imi spunea ca secolul al XIX-lea trebuie sa fi fost o era nespus de tihnita, pentru ca niciodata omenirii nu i-a fost mai greu sa se rupa de concepţiile şi deprinderile epocii precedente decat generaţiei noastre.

Despre iazul inconjurat de salcii, aflat la zece minute de casa, am mai pomenit, in treacat. Locului ii zicea "valceaua vacilor", desigur din cauza formei lui prelungi şi pentru ca aceste animale luasera obiceiul sa vina sa se adape la mal, şi apa, nu ştiu de ce, era surprinzator de rece, aşa ca nu aveam voie sa ne scaldam decat in dupa-amiezele zilelor in care soarele batuse multa vreme.

  • Etnografie Antecedente Colecţia de etnografie a muzeului are aceeaşi vârstă ca şi ideea înfiinţării Muzeului Secuiesc al Ciucului
  • Только в них показано, какой была Земля до появления Пришельцев.
  • Dating trăiesc cu părinții
  • Mann, Thomas - Doctor wafu.ro - wafu.ro

Colina aceasta, cu "varful" ei impodobit de un palc de arţari umbroşi ca o cununa şi cu banca facuta pe socoteala comunei, oferea vara un popas in aer curat şi o privelişte larga, de care ma bucuram adesea impreuna cu familia Leverkühn, in dupa-amieze de duminica, inainte de cina.

Dar iata-ma acum silit sa fac urmatoarea observaţie: Cadrul familial-rural in care mai tarziu şi-a statornicit Adrian viaţa de om matur, vreau sa spun cand şi-a stabilit reşedinţa permanenta in casa familiei Schweigestill la Pfeiffering langa Waldshut, in Bavaria Superioara, avea o izbitoare asemanare şi constituia aproape o repetare a cadrului din tinereţea sa, cu alte cuvinte, scena vieţii de mai tarziu reprezenta o ciudata copie a celei in care işi traise tinereţea.

Nu numai ca la Pfeiffering sau Pfeffering, ortografia inca nu era bine stabilitaexista o colina care, ce-i drept, nu se numea "Zionsberg" ci, simplu, "Rohmbühel", impodobita cu o banca pusa de comuna, dar se afla acolo, tot atat de aproape de casa, un iaz ca şi "valceaua vacilor", numit "iazul scoabei", avand şi el o apa foarte rece.

  • O Muse, o alto ingegno, or m'aiutate, o mente che scrivesti cid eh io vidi, qui siparra la tua nobilitate.
  • La pentru a te înfrupta din fel, de fapt, se întâmplă şi cu cele pe copleşitoarea-i nemărginire.
  • Cerbung partea 26
  • Arhitectură | Blog wafu.ro

Chiar şi casa, şi curtea, şi familia in ansamblul ei se potriveau izbitor cu cele de la Büchel. Admit ca intre casa Schweigestill şi casa parinteasca a lui Adrian existau deosebiri caracteristice de stil, pentru ca cea dintai era cladirea unei foste manastiri, cu ziduri groase, cu ferestrele in firide boltite şi adanci, cu coridoare mirosind puţin a mucegai.

Dar aroma de tutun ce o raspandea luleaua stapanului casei impregna şi aici, ca şi acolo, atmosfera camerelor de jos, iar gazda şi soţia sa erau şi ei "parinţi", adica: el, un fermier cu faţa lunga, scump la vorba, cu judecata aşezata, iar ea, o femeie matura, la drept vorbind cam plinuţa, dar pastrand proporţii armonioase, dezgheţata, saritoare, cu parul lins şi strans, cu maini şi picioare frumoase — şi aveau şi ei un fecior mare, Gedeon nu Georgun tanar foarte interesat de progresul agriculturii, preocupat de maşinile moderne, şi o fata, mai mica, pe care o chema Clementine.

Cainele de curte din Pfeiffering ştia şi el sa rada, chiar daca nu-l chema Suso, ci Kaschperl, sau cel puţin datând un clarinet de bufet il chemase la inceput.

Despre acest "la inceput" chiriaşul fermei avea vederile lui proprii şi am fost martor la intamplarea care a facut ca, sub inraurirea lui, incetul cu incetul, numele de Kaschperl sa devina o simpla amintire şi cainele insuşi sa ajunga sa raspunda, in cele din urma, mai bucuros la numele de "Suso". Cu Adrian n-am vorbit niciodata despre acest paralelism izbitor; n-am facut-o la inceput, iar mai tarziu mi-a venit greu s-o mai fac, dar de placut nu mi-a placut niciodata fenomenul acesta.

A-ţi alege o locuinţa care sa-ţi reconstituie trecutul, a te refugia in amintirile trecutului desuet, in copilarie sau macar circumstanţele ei exterioare, poate fi o dovada de ataşament, dar iţi dezvaluie aspecte tulburatoare despre viaţa interioara a unui barbat.

Anda di halaman 1dari Cari di dalam dokumen Cuvnt nainte "Memoriile" snt crtile anilor multi. Aici i stim: 71; biografic: 4 ianuarie - 5 mai Anul nasterii a rmas n istorie. Va rmne si omul, prin tot ce a publicat si a scris. Fiindc nu tot ce a scris a cunoscut tiparul.

Era aceasta "reintoarcere" un simplu joc? Nu-mi vine sa cred. Toate aceste ciudaţenii ale lui Adrian imi amintesc mai curand de un cunoscut al meu care, deşi robust şi barbos, era atat de sensibil, incat atunci cand se imbolnavea — şi era cam bolnavicios — voia sa fie tratat numai de un medic specialist in boli de copii. E cazul sa adaug ca doctorul acesta, care-l ingrijea, parea atat de marunt de statura, incat n-ar fi fost in masura — in cel mai strict inţeles al cuvantului — sa trateze o clientela adulta, şi din pricina asta nu putuse deveni decat medic de copii.

Socotesc nimerit sa menţionez eu insumi ca aceasta anecdota cu omul in toata firea şi medicul de copii constituie o digresiune, intrucat nici imul, nici celalalt nu vor mai aparea vreodata in aceste insemnari. Daca e o greşeala faptul pomenit — şi greşeala fara indoiala a fost şi cifric, cedand inclinarii mele catre anticipare, am apucat sa pomenesc inca de datând un clarinet de bufet acum de Pfeiffering şi de familia Schweigestill —, il rog pe cititor sa puna asemenea anomalii pe seama emoţiei care ma stapaneşte, şi ma stapaneşte nu numai in ceasurile in care scriu!

A trecut un numar de zile de cand lucrez la aceste pagini, dar faptul ca incerc sa pastrez echilibrul frazelor şi sa dau gandurilor o expresie mai potrivita nu trebuie sa-i ascunda cititorului starea mea de continua şi febrila emoţie, care se manifesta in scrisul tremurat, scris de obicei destul de sigur.

De altminteri, sper ca cei ce ma citesc nu numai sa inţeleaga cu timpul zbuciumul meu sufletesc, dar sa nu ramana, pana la urma, straini de el.

Am uitat sa pomenesc ca la ferma familiei Schweigestill, reşedinţa de mai tarziu a lui Adrian, exista — şi cu siguranţa faptul nu va constitui o surpriza — şi o randaşoaica, tot cu sinii labarţaţi şi cu picioarele desculţe veşnic pline de balegar, semanand cu Hanne de la Büchel cat poate semana o fata de grajd cu alta, numai ca pe cea de faţa o chema Walpurgis. Nu despre ea vreau sa vorbescci despre modelul originar, despre Hanne, cu care Adrian avea o stransa prietenie, pentru ca ii placea sa cante şi luase obiceiul sa ne inveţe cateodata şi pe noi copiii.

Destul de ciudat: daca Elsbeth Leverkühn, cu vocea ei atat de frumoasa, se abţinea dintr-un fel de sfiala sa ne cante, aceasta faptura care mirosea a balegar şi-o ingaduia fara nici o jena, şi seara, pe banca, sub tei, ne ingana, e-adevarat, cu o voce stridenta, dupa ureche, dar corect, fel de fel de cantece populare, soldaţeşti sau refrene de balci, cel mai adesea pline de sentimentalism sau de groaza, şi ale caror cuvinte şi melodii le prindeam indata.

Daca incepeam sa cantam şi noi cu ea, lua terţa, sarind apoi in cvinta şi sexta inferioara, lasandu-ne noua vocea de sus pe cand ea accentua, foarte ostentativ, strident chiar, secunda. Cand spun "noi" ma refer la Adrian, la mine şi la Georg, care trecuse de treisprezece ani cand fratele lui avea opt, iar eu zece. Surioara Ursula era inca prea mica pentru aceste exerciţii, dar şi dintre noi patru, unul era intrucatva de prisos pentru genul de muzica vocala pe care Hanne-de-la-grajd reuşea sa-l dezlanţuie cu ajutorul corului nostru.

Aveam aici a face cu componente melodice diferit dispuse a caror intervenţie se manifesta variat, dar nu se producea nici o zapaceala, ci dimpotriva, repetarea primei fraze de catre un al doilea cantareţ se imbina, punct cu punct şi foarte placut, in continuarea celei cantate de primul cantareţ. Iar cand fraza precursoare — admiţand ca era vorba de cantecul Ah, cat de bine ma simt seara — ajungea pana la "Clopotele suna" şi incepea apoi ilustrarea cu "bim-bam-bum", ea constituia mişcarea basului nu numai pentru cuvintele "Cand pentru odihna", la care se afla in momentul acela al doilea cantareţ, ci şi pentru inceputul "O, cat de bine", cand, la un nou ghiont in coaste, intra in acţiune al treilea cantareţ pentru ca, atunci cand ajungea in al doilea stadiu al melodiei, sa fie inlocuit de primul cantareţ, luand-o de la inceput, dupa ce-i ceda celui de-al doilea tonul fundamental, pitorescul "bim-bam-bum" — şi aşa mai departe.

Partea celui de al patrulea dintre noi se suprapunea in mod obligatoriu pe a altuia, dar el cauta, e-adevarat, sa invioreze puţin dublarea, mormaind cu o octava mai jos sau incepea chiar inaintea primului, ca sa zic aşa, in prealabil, cu acompaniamentul, cu "la-la-la"-ul ce insoţea primele stadii ale melodiei şi fredona neostenit tot timpul cantarii. Şi aşa, cu toate ca ne urmaream veşnic partea, prezenţa melodica a fiecaruia se imbina fericit cu a celorlalţi, şi ceea ce realizam noi constituia totuşi o impletire armonioasa, o structura sonora, alta decat cantarea "simultana"; o construcţie a carei armonie ne placea fara sa ne punem problema naturii şi cauzei ei.

Probabil ca nici Adrian, care avea opt sau noua ani, n-o facea. Sau poate ca scurtul hohot de ras, mai mult ironic decat surprins, dupa ce ultimul "bim-bam" se stinsese in zvonul inserarii, şi pe care şi mai tarziu aveam sa-l recunosc la el atat de bine — voia s a lase sa se inţeleaga ca pricepuse mecanismul foarte simplu al acelor cantecele; inceputul melodiei constituie pentru vocea a doua o secvenţa, iar partea a treia poate servi amandurora drept bas.

Nici unul dintre noi nu era conştient ca, dirijaţi de o randaşiţa, ajunsesem la o treapta de cultura muzicala relativ foarte inalta, intr-un domeniu al datând un clarinet de bufet imitative pe care trebuise sa o descopere veacul al XV-lea ca sa ne putem bucura şi noi de ea. Dar daca ma intorc cu gandul la rasul acela al lui Adrian, gasesc, retrospectiv, ca avea in el ceva de cunoaştere, de iniţiere zeflemista. A ramas pentru totdeauna cu acest ras.

Mai tarziu i-l auzeam adesea, cand eram cu el la vreun concert sau la teatru şi il frapa vreun truc artistic, unul plin de spirit, vreun procedeu cuprins in intimitatea structurii muzicale ce scapa perceperii mulţimii, vreo aluzie launtrica subtila in dialogul dramei. Pe vremea aceea nu se potrivea inca varstei şi parea rasul unui adult. O pufnire uscata a aerului pe gura şi pe nas, insoţita in acelaşi timp de un gest al capului, zvarlit indarat, scurt, rece, dispreţuitor chiar, care, in cel mai rau caz, parca ar fi vrut sa spuna: "Bine facut, straniu, curios, amuzant".

Şi capitolul pe care tocmai l-am incheiat este, dupa gustul meu, mult prea umflat, şi cred ca intrebarea cat mai poate rabda cititorul pare intru totul justificata. Pentru mine, fiecare cuvant scris prezinta un interes arzator, dar trebuie sa ma feresc a crede ca şi alţii vor participa cu aceeaşi inţelegere!

De altfel, nu trebuie coreea de viteză de viteză uit ca nu scriu pentru clipa de faţa şi nici pentru cititori datând un clarinet de bufet nu ştiu inca nimic despre Leverkühn, deci nu pot ravni sa afle amanunte despre el; ci ca pregatesc aceste insemnari pentru momentul cand premisele vor fi cu totul altele — pot spune cu certitudine: mult mai favorabile, şi amanuntele acestei vieţi zguduitoare, oricat de abil sau de inabil ar fi ele prezentate, vor fi solicitate cu o insistenţa lipsita de orice discriminare de catre opinia publica.

Acest moment va veni: atunci cand se va deschide vasta, e-adevarat, dar totuşi stramta noastra temniţa, sufocanta de-atata aer statut, adica atunci cand razboiul, in toi acum, va fi, intr-un fel sau altul, sfarşit — şi cat mi-e de groaza de acest "intr-un fel sau altul", groaza faţa de mine insumi şi de oribila silnicie pe care destinul a impus-o spiritului german!

Pentru ca in mintea mea nu exista decat una 50 și peste viteză de viteză cele doua alternative; numai pe una ma bizui, numai de ea ţin seama, impotriva conştiinţei mele cetaţeneşti.

Şi cu toate astea exista ceva de care unii dintre noi, in momente ce lor inşile le par criminale, iar alţii, pe faţa şi continuu, se tem mai mult decat de infrangerea germana, şi anume: de victoria germana. Aproape ca nu cutez sa ma intreb din ce categorie fac parte. Poate ca dintr-o a treia, aceea care doreşte neincetat şi conştient, lucid, infrangerea, dar nu fara necontenite chinuri ale conştiinţei.

Dorinţele şi speranţele mele sunt silite sa se ridice impotriva unei victorii a armelor germane, pentru ca sub ea opera prietenului meu ar fi ingropata, anatema interdicţiei şi a uitarii ar acoperi-o poate pentru o suta de ani, incat ar fi pierduta pentru propria sa epoca şi n-ar primi decat onoruri istorice şi tardive. Acesta este motivul special al culpabilitaţii mele; il impartaşesc cu alţi caţiva datând un clarinet de bufet, risipiţi, uşor de numarat pe degetele celor doua maini.

Dating online ayi starea mea sufleteasca este numai o derivaţie speciala de la cea generala, care, cu excepţia cazurilor de stupiditate monumentala sau de interese josnice, a devenit soarta intregului nostru popor, şi ma simt inclinat sa atribui acestui destin un caracter tragic deosebit, cum nu s-a mai pomenit pana azi, deşi ştiu ca şi altor neamuri le-a fost dat sa doreasca, pentru binele lor şi pentru viitorul lumii, infrangerea propriului lor stat.

Dar, ţinand seama de onestitatea, de increderea, de nevoia de fidelitate şi de supunere innascuta in firea germanului, aş vrea totuşi sa admit ca in cazul nostru dilema capata o acuitate singulara, şi nu ma pot impiedica sa simt o profunda manie impotriva celor ce au impins un popor atat de bun intr-o stare de spirit de pe urma careia sufera, dupa convingerea mea, mai mult decat oricare altul, şi il rac sa se simta iremediabil instrainat de sine insuşi.

N-am nevoie decat sa-mi inchipui ca fiii mei, printr-o imprejurare nenorocita, ar da peste aceste insemnari şi ar fi astfel siliţi, intr-o spartana ignorare a oricaror slabiciuni, sa ma denunţe poliţiei secrete de stat — pentru ca sa pot masura astfel, chiar cu un fel de mandrie patriotica, insondabila prapastie a conflictului in care ne zbatem. Sunt perfect conştient ca prin cele de mai sus am incarcat din capul locului şi acest nou capitol, pe care l-aş fi dorit mai scurt, ceea ce ma face sa banuiesc ca in adancul sufletului caut pretexte de intarzieri şi de ocoluri, sau ca ma agaţ cu o graba suspecta de orice ocazie de acest fel, de teama celor ce vor urma.

Fac cititorului dovada bunei mele credinţe strecurand eu insumi supoziţia ca şovai deoarece sunt in spaimantat, in forul meu interior, de misiunea pe care, minat de datorie şi de dragoste, mi-am asumat-o. Dar nimic nu ma va putea impiedica, nici chiar propria mea slabiciune, sa continui implinirea ei — deci reiau firul povestirii de la observaţia ca, din cate ştiu eu, cantatul acela al nostru, al canoanelor, cu Hanne, randaşiţa, a fost ceea ce l-a pus pentru prima oara pe Adrian in contact cu muzica.

Desigur, ştiu ca dupa ce s-a mai marit, mergea şi el cu parinţii sai la biserica, in sat, la Oberweiler, la slujba de duminica, unde obişnuia sa vina şi un tanar din Weissenfels, care studia muzica şi care acompania corul cu cateva preludii la orga şi insoţea ieşirea credincioşilor din biserica cu improvizaţii timide.

Satul Poenărei — sat de interfluviu, situat în extremitatea nord- vestică a fostului judeţ Muscel, la hotarul cu judeţul istoric Argeş, are o poziţie dominantă în bazinul Râului Doamnei, altitudinea maximă înregistrându-se pe Dealul Toaca [ m]. C onfirmarea prezenţei, în Poenărei, a reputatului etnosociolog român Henri H. Au fost condamnaţi la moarte şi executaţi patru patrioţi din sat: preoţii Nicolae Andreescu şi Ioan Constantinescu, învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu, iar alţi zece curajoşi locuitori ai satului Poenărei au fost osândiţi la ani grei de detenţie în închisorile de exterminare comuniste, pentru că au susţinut, cu un spirit de sacrificiu exemplar, lupta partizanilor pentru eliberarea patriei de sub dominaţia totalitarismului comunist! Situată în apropierea căii de comunicaţie care facilita legătura dintre primele cetăţi de scaun ale Ţării Româneşti, Câmpulung-Muscel şi Curtea de Argeş, aşezarea se va dezvolta sub raport economic, datorită realizării unui surplus de produse pomicole, dar şi prin efectuarea unui troc al acestora cu cereale, în special, în zonele sudice ale Munteniei, produse pe care comunitatea locală nu avea posibilitatea de a le obţine într-o măsură suficientă pentru asigurarea consumului minim absolut necesar populaţiei din sat.

Am fost foarte rar de faţa, deoarece de cele mai multe ori noi ajungeam la Büchel dupa terminarea slujbei şi tot ce pot spune e ca n-am auzit niciodata de la Adrian un singur cuvant evoluționați problemele de potrivire sa ma ajute sa deduc ca tanara lui sensibilitate ar fi vibrat intr-un fel oarecare la interludiile acelui adept al muzicii sau, daca asta n-a fost cu putinţa ca fenomenul muzical in general sa-i fi trezit atenţia.

Din cate imi dau eu seama, pe atunci şi chiar mulţi ani dupa aceea, nu i-a acordat importanţa şi nu şi-a marturisit nici lui insuşi ca ar avea ceva comun cu lumea sunetelor. Eu vad in asta o reticenţa de ordin psihologic careia i se poate atribui şi o semnificaţie fiziologica; pentru ca, intr-adevar, ajunsese la paisprezece ani, inceputul pubertaţii, epoca ieşirii din stadiul nevinovaţiei copilareşti, cand, in casa unchiului sau din Kaisersaschern, s-a apucat sa faca muzica de unul singur, exersand la pian.

De altfel, cam asta a fost şi epoca in care migrena ereditara a inceput sa-l necajeasca. Viitorul fratelui sau Georg era clar determinat de calitatea lui de moştenitor al fermei, şi a trait de la inceput pe deplin impacat cu rostul sau.

Ce avea sa devina al doilea ramanea pentru parinţi o problema deschisa, urmand sa fie rezolvata potrivit inclinaţiilor şi aptitudinilor manifestate; şi e demn de datând un clarinet de bufet cat de timpuriu s-a precizat in mintea parinţilor sai şi a noastra a tuturor ideea ca Adrian trebuie sa devina un savant. Ce fel de savant, asta ramanea de vazut, dar atitudinea lui morala inca de pe cand era baiat, felul sau de a se exprima, siguranţa sa formala, chiar privirea sa, expresia fetei, nu ingaduiau, de pilda, nici tatalui meu sa aiba indoieli ca acest vlastar al familiei Leverkühn era chemat spre "ceva mai inalt" şi ca va fi primul erudit din neamul lor.

La naşterea şi consolidarea acestei idei, decisiva a fost şi uşurinţa, mai bine zis: nemaipomenita uşurinţa cu care ş i-a insuşit Adrian invaţamantul elementar, pe care l-a urmat in casa. Jonathan Leverkühn nu-şi trimitea copiii la şcoala comunala. Cred ca in problema aceasta hotaratoare a fost nu atat conştiinţa superioritaţii sale sociale, cat dorinţa puternica de a le pune la dispoziţie o educaţie mai ingrijita decat aceea pe care ar fi putut-o primi invaţand laolalta cu copiii saracilor din Oberweiler.

Şi chiar el, invaţatorul Michelsen, fu primul dintre primii care sa declare sus şi tare, şi cu o oarecare emoţie agitata, ca "pentru numele lui Dumnezeu", tanarul acesta trebuie sa fie trimis la liceu şi la universitate, ca nu i se intamplase jalandhar online dating, lui, lui Michelsen, sa dea peste un cap atat de studios şi atat de ager, şi ca ar fi o ruşine sa nu se faca totul pentru a se netezi acestui elev calea catre culmile ştiinţei.

Astfel se exprima el, sau in orice caz cam aşa, intr-un limbaj de seminarist, şi pomenea chiar despre "in-genium", in parte, desigur, ca sa faca puţina parada cu termenul acesta care, referindu-se la succese de copil, suna destul de caraghios, dar era vadit ca observaţia izvora dintr-o inima uimita.

N-am asistat niciodata la aceste lecţii şi ce ştiu in legatura cu asta e numai din auzite, dar mi-e uşor sa-mi imaginez comportarea lui Adrian al meu in cursul lor şi, pentru un preceptor, el insuşi inca un copil, deprins sa vare invaţatura in capete blegi şi recalcitrante fie cu stimulentul laudei, fie cu crancena dojana, aceasta atitudine putea sa datând un clarinet de bufet parut uneori puţin jignitoare.

datând un clarinet de bufet dating profil scriitori uk

Dar fizionomia lui lasa, intrucatva, aceasta impresie, pur şi simplu pentru ca ne aflam in faţa unuia din acele cazuri in care o suverana receptivitate, o putere de asimilare stranie, anticipatoare, pe cat de sigura de sine, pe atat de facila, il oprea pe invaţator sa foloseasca laudele: simţea ca pentru un asemenea cap elogiul pune in primejdie modestia şi indeamna la orgoliu. De la alfabet pana la sintaxa şi gramatica, de la numaratoare şi cele patru operaţii pana la regula de trei simpla şi calculul proporţional elementar, de la exerciţii de memorizare cu mici poezii nu era nici o memorizare; sesiza versurile imediat, cu mare precizie, şi-i ramaneau intiparite pana la expunerea in scris a unor idei proprii pe teme de geografie generala şi naţionala — totdeauna se petrecea acelaşi lucru: Adrian asculta distrat, intorcea capul şi lua o mutra ca şi cum ar fi vrut sa spuna: "Da, bine, ani priceput, ajunge, mai departe".

Pentru sensibilitatea pedagogului era ceva revoltator. Tanarul invaţator se simţea mereu tentat sa exclame: "Ce ţi-a venit? Da-ţi puţina osteneala! Era oglinda datinilor şi sărbătorilor, a bucuriei şi a doliului. În zilele noastre aceste semne distinctive şi-au pierdut înţelesul, şi au devenit nişte simple elemente decorative. Costumaţia bărbaţilor din această zonă nu se deosebeşte de cele ale altor zone secuieşti.

datând un clarinet de bufet becky și frank masterchef dating

Specificul local este redat de decoraţia cioarecilor, dezvoltarea cărora era influenţată foarte mult de armată. Găitanul cioarecilor simboliza rangul şi bogăţia celui care le purta. Costumul bărbătesc era alcătuit din cioareci strâmte făcute din postav alb cioareci secuieşticămaşă din cânepă sau in, vestă neagră de postav şi cizme. Iarna purtau cuşmă din piele de miel neagră, iar vara pălărie neagră. Costumaţia femeilor este mult mai colorată şi mai variată decât cel a bărbaţilor.

Costumul femeiesc era alcătuită din: cămaşă albă cu dantelă, fustă largă, jupă din pânză, vestă, şorţ sau catrinţă. Peste acest costum iarna purtau suman, iar mai târziu cojoc din piele de miel. Ca încălţămintea purtau cizme, iar mai târziu pantofi cu carâmb înalt şi cu nasturi. Fetele umblau cu capul dezvelit, purtând numai o cunună, care simboliza statutul lor nemăritat.

Bufet frantuzesc lemn masiv - căutare Antichități și obiecte de colecție la cerere

În vremuri friguroase îşi acopereau capul cu năframă. Femeile şi-au purtat părul în coc, şi îşi acopereau capul cu bonetă, iar mai târziu numai cu un batic, simbolul femeii măritate. În zona Ciucului fustele erau decorate cu dungi, în zona Gheorgheniului dungile erau mai înguste, iar în zona Casinului dungile erau mai late. Culoarea rochiilor diferă în funcţie de vârstă: fetele şi nevestele tinere purtau fuste cu dungi roşii şi negre, femeile de vârstă mijlocie purtau fuste de culoare maro şi neagră, iar femeile bătrâne purtau fuste cu dungi de culoare albastră şi neagră, sau fuste negre.

În timpul postului toate femeile purtau fuste cu dungi roşii, albastre, verzi şi negre. Iniţial materialul vestelor era acelaşi ca şi al rochiilor, dar cu trecerea timpului vestele au început să fie confecţionate din catifea, mătase şi satin. Şorţul a trecut prin aceleaşi modificări. Azi este răspândită pânza albă sau mătasea neagră care este încreţită şi dantelată pe margini.

În câteva sate din zona Ciucului de Jos vesta şi şorţul sunt ornamentate cu motive florale. Lenjeria şi cămăşile erau făcute din pânză de cânepă sau in. Boneta, simbolul femeilor măritate femeile erau chiar înmormântate cu bonetele lorera făcută din mătase sau pânză de bumbac neagră, era decorată cu dantelă scrobită, şi era legată sub bărbie cu o panglică lată din mătase neagră. Pardesiul era gros, corespunzător condiţiilor climaterice, şi era decorat cu găitan. Portul ceangăilor Costumaţia bărbaţilor.

Iarna purtau izmene din postav, cămaşă lungă până la mijlocul coapsei, lăsata liber. Cămaşa era încinsă la mijloc cu o curea de piele. Peste cămaşă se purta jiletcă din piele şi suman lung din postav.

Pieptarul ceangăilor are cusătură bogată şi colorată, este făcută de către blănarii şi meşterii ţărani din zonă. Ca încălţăminte datând un clarinet de bufet purtat opinci şi obiele, datingul orb mai târziu bocanci.

Pe cap purtau cuşme sau pălării. În portul de vară pantalonii erau făcuţi din pânză albă de casă. Purtau cojoc din piele de oaie şi zeghe lungă. Femeile au purtat cămaşă albă, brodată, încreţită în jurul gâtului şi la mâini, cu volane la mâneci, brâu ţesut, colorat, catrinţă, fixată la brâu cu o curea.

În partea superioară a corpului au purtat pieptar alb, brodat, făcut din piele de oaie. Ca încălţăminte purtau opinci cu obiele din postav, fixate cu sfori. Iarna purtau zeghe lungă. Catrinţa era ţesută din lână, culoarea de bază fiind cea neagră, combinată cu roşu şi verde, iar marginea era tivită cu linii înguste roşii, verzi şi galbene, numite bete.

Pe cap au purtat cepse mai simple decât cele secuieşti, făcute din pânză de bumbac şi tivite cu un singur rând de dantelă. Portul românesc Această parte a colecţiei noastre oglindeşte costumul popular purtat de românii din zona Ciucului.

În colecţia noastră se găsesc de piese de îmbrăcăminte, printre care puteţi să vedeţi un costum întreg de mire şi mireasă.

Piesele de îmbrăcăminte din colecţia noastră sunt făcute din pânză de casă, sunt foarte colorate şi bogat decorate. Costumaţia bărbaţilor: pantaloni din postav sau pânză, cămaşă lungă scoasă peste pantaloni, încinsă cu o curea din piele sau cu un brâu ţesut şi cusut, cojoc din piele de oaie, suman lung sau gubă.

Pe cap se purta cuşmă iarna sau pălărie cu boruri foarte înguste vara. De nenumrate ori binecuvintezi ns pe inventatorul telefonului pentru foloasele ce le ai de la acest aparat de care nu te mai poti lipsi.

datând un clarinet de bufet evenimente de întâlniri islamice de viteză

In cartea aceasta nu va fi dat numele acestui inventator, nici nu se va da data cnd telefonul a fost inventat. Cititorul afl asemenea informatiuni n orice enciclopedie si prin ghiduri bune. Ceea ce nu se gseste niciri, desi mi se pare mai interesant, este epoca n care cutare inovatie a ajuns si la Brasov si n ce msur s-a generalizat.

De asemenea credem c nu e lipsit de cum să întrebați o fată dacă vă întâlniți a urmri repercursiunile ei asupra vietii de toate zilele. Mi se pare c telegraful, dar mai ales telefonul, a omort scrisorile. Unde sunt filele de hrtie de format mare, pentru c erau scrise numai pe o parte, cealalt fiind rezervat pentru adres? Dup ce "epistola" se ndoia cu grij, vrndu-se capetele unul ntr-altul, ea se pecetluia cu cear rosie.

Unde sunt rvasele de dragoste parfumate si scrise pe hrtie colorat, unde scrisorile ctre un prieten, cruia i descopereai gndurile care te muncesc si sentimentele ce te frmnt, cu amnunte si fr grab? Indiferent dac scrisorile acestea erau scrise cu pana de gsc sau cu stiloul, dac scrisul era svntat cu ciripie sau cu tamponul cu hrtie sugtoare, ele aveau un stil propriu al lor.

Pentru asemenea scrisori azi nu mai avem vreme, si ca s comunicm ceva altora, dictm cteva rnduri dactilografei sau, si mai simplu lum telefonul. Azi filatelistii ar rmnea de datând un clarinet de bufet, dac spiritul inventiv al negustorilor de mrci postale nu ar fi nscocit timbrele jubiliare.

Cu dou-trei case mai departe pe Bulevardul Ferdinand e o prvlie de aparate de radio si instalatiuni electrice. Intiul aparat de radio l-am vzut la Geneva, n Se emitea destul de prost un concert de la o grdin, tot din Geneva. In anul urmtor, cnd m-am dus la Ministerul de Externe s-mi iau pasaportul pentru Liga Natiunilor 3erau asteptati la Palatul Sturdza tocmai niste oaspeti strini ilustri, n onoarea crora - dar mai datând un clarinet de bufet pentru a le dovedi ct de mult stim s tinem pas cu civilizatia european - se instalau ntiele aparate de radio din tar.

Peste doi ani aveam radio n locuinta din Cluj. Att de fulgertor de repede s-a rspndit radiofonia. Adevrat c aparatul, destul de primitiv la nceput, pria de-ti lua auzul cnd puneai cstile la urechi, iar crainicul nu uita la sfrsit s-ti aminteasc c trebuie s faci legtura cu pmntul, dar la aparatul meu de radio din Cluj am auzit din Viena vestea c nainte cu un ceas, Grozvescu, tenorul crescut n orasul nostru, a fost mpuscat de sotiesa.

Un profesor din Cluj, cnd asculta un concert la radio, lsa ferestrele deschise - si m sftuia si pe mine s-o fac - ca s ptrund mai usor undele n cas. Toate acestea nu privesc Brasovul de altdat, dar am voit s accentuez repeziciunea cu care s-a ltit aceast inventie modern, pentru ca s nlelegem cum s-a putut sa ias aproape cu totul din uz una din cele mai apreciate mobile din saloanele brasovene pianul.

Ne vom mai ocupa de el cnd vom vorbi despre muzic, aici nu putem ns s nu denuntm pe asasinul lui. Cnd am posibilitatea sa ascult - si nc gratis - pe cei mai mari artisti din lume, care nainte mi-erau cunoscuti doar dup nume, nu m mai multumeste clmpnitul stngaci al pianistei de ocazie.

Si ceea ce e mai important, pentru multi, mai totdeauna poti prinde la radio un post unde se cnt jazz-uri dup care se danseaz mai bine ca dup un pian fr de avnt. Nu att de repede a ptruns electricitatea in Brasovul n care primarul nu era nc romn, iar printii orasului erau sasi, ce nu se lsau usor de obiceiurile strmosesti si nu cunosteau graba.

datând un clarinet de bufet internet dating site-ul comentarii

Cnd, prinavocatul Adam convoc la Societatea Industriasilor o adunare n care voia s ndemne pe concettenii si s introduc si la Brasov curentul electric, n sala spatioas erau prezente 12 persoane. Cum invidiam n tineretea mea pe sibieni, care o introduser n orasul lor nc din !

JUDEŢUL SOROCA!

Se spune c doi brasoveni, ajungnd, la sfrsitul veacului trecut, la Viena, cnd au vrut seara s sting lampa electric pe care o aprinsese chelnerul n odaia lor, au suflat cu disperare un ceas n "para" - cci asa se zicea la Brasov, dup nemteste, la bec - lmpii de pe noptier si nereusind s-o sting, au dormit cu lampa aprins, jenndu-se s sune pe chelner. In fabricantii Copony, Schiel s.

Din ele se vindea curent la cei doritori s-l aib. Dar spre mngierea brasovenilor trebuie s spun c, nanul expozitiei si al luminatiilor feerice pe marile bulevarde, eu aveam la Mme Babut, n rue Rollin din apropierea Panteonului, lamp cu petrol. La Brasov, unde nu erau reclame luminoase, umblau pe atunci lampagii pe strzi, cu niste scri lungi ca de trei metri, pe care se urcau ziua s curete geamurile felinarului si s umple rezervorul cu gaz, seara s aprind lmpile, dimineata s le sting, iar mai trziu cu prjini, care la vrf aveau un dispozitiv cu care puteau ntoarce robinetul si s dea drumul gazului, ca s-l aprind de flacra mic a unei lmpi din vrful prjinei.

Iluminatul strzilor, care chiar n orasele mari ale Europei nu dateaz datând un clarinet de bufet din secolul al Datând un clarinet de bufet, e ns destul de vechi. Uzina de gaz aerian, introdus de o firm englez, a nceput s lucreze prin anui Cnd eram prin clasele dm urm ale liceului, s-au adus si "ciorapii" Auer deasupra flcrii, care fceau ca lumina s fie verzuie si mult mai intensiv.

Nu e nevoie s insist ce revolutie a adus electricitatea, fr de care nu este posibil nici radio, nici telefonul si telegraful; fr ea n-am avea nici cinematografie. Nu voi vorbi de forta motrice a electricittii si de ntrebuintarea ei n fabrici. Pomenesc numai de aparatele puse n miscare de ea n casele noastre, ncepnd cu soneria de la us si cu fierul de clcat, continund cu masina de gtit si cea de cusut care n copilria mea se punea n miscare nvrtind roata cu mna, iar mai trziu cu o pedal pe care clcai si sfrsind cu radiatoarele ce ne-au adus n anii din urm o iluzie de cldur n locuintele nenclzite si cu masina de uscat prul splat foen-ul - al sotiilor si fiicelor noastre.

Ce schimbare mare a adus electricitatea n viata noastr s-a vzut tocmai pe vremea cnd m plimbam prin Brasovul copilriei mele, att de sever ceunuflat seara. Nu pot prsi magazinul de instalatii electrice din Bulevardul Ferdinand speed ​​dating camden s ating, n legtur direct cu el, o chestiune care e ct se poate de caracteristic pentru vremile de care vorbesc.

De ea nu trebuie s uitm, cci ea s-a produs si a avut repercusiuni directe si la Brasov. In locul medicilor specialisti, la care te trimite s-ti fac radioscopia si analizele, aveai, precum vom mai vedea, pe medicul de cas. Se face o deosebire ntre inginerii de masini, de sosele, de poduri si ntre cei de la CFR. Avem pictori de interioare, peisagisti, portretisti, acuarelisti si alti "isti". La jurnalele mai mari economistul grijeste de pagina rezervat lui si n care nu gsesti articolul unui reporter ce a luat un interview sau al celui care scrie despre evenimentele politice sau despre sport.

Stare de spirit și fobii pe timp de ciumă: Aspecte istorice și etnopsihologice.

Profesorii mei mai btrni puteau da lectii de fizic sau de limba greac si latin, cci la examenul lor li se cereau toate aceste cunostinte, n plus istoria. Aceast universalitate le-a prins bine n sicnd parte din profesorii tineri de la liceul din Brasov erau mobilizati sau trecuti n Regat, si orele lor trebuiau repartizate asupra celorlalti si asupra pensionarilor chemati din nou la datorie. Dimpotriv, la Universitatea din Cluj nu era destul c aveam profesori de istorie veche pe lng arheologieistoria romnilor dou catedre si istoria universal, ci specialistii cereau si o catedr de medievistic.

De frmitarea catedrelor de medicin nici nu pomenesc.

Cele mai bune 10 hoteluri din Sibiu (Prețuri de la 94 lei)

Chiar pe vremea de care vorbesc si prin care am trecut, s-a fcut si specializarea n negot. Prvliile cu caracter mai mult universal, cum erau la Brasov pe timpul bunicilor negustori vestiti - si cum sunt nc n parte pe la sate, unde se vinde bumbac si cratite de fier, cuie, pahare de sticl si crpe de cap sau bomboane, nu mai existau pe vremea mea pentru ca s revin in marile magazine tip Louvre si Lafayette.

Fierarul era fierar, sticlarul numai sticlar etc. Cu nmultirea populatiei s-au nmultit si prvliile, specializndu-se tot mai mult. Pe lng librrii, au venit papetriile, cci hrtia nu trebuia numai la crti si mai ales la tiprirea jurnalelor, ci ceea ce multi din noi nu stiu - n cantitti cu mult mai mari - la mpachetat chiar si dup inventarea celofanului. Pe lng cele dou sau trei fierrii mari, s-a deschis pe vremea mea frumoasa prvlie a lui Kamner pentru lucruri de buctrie, care era plin vara de cumprtori din vechea Tar.

Tot pe atunci veni prima prvlie de haine gata, ntia drogherie, un magazin de mnusi, altul de masini de cusut si biciclete, unul de instrumente muzicale, un magazin de covoare, altul, mai trziu, de linoleu. Tot mai trziu a venit la Brasov Iuliu Datând un clarinet de bufet cu cafea, ciocolat si alte cteva coloniale. Cacao nu se cunostea nc n copilria mea. Florile se vindeau, la anumite ore, n trg.

Trebuinta de a avea totdeauna flori n cas si flori pentru cocoane, a adus florriile din ce n ce mai numeroase. Bombonriile si fructriile sunt si mai nou, venind cu "regtenii". Datând un clarinet de bufet inventii moderne au adus, n sfrsit, multele dating polonez în irlanda de masini, aparate electrice, radio si gramofoane, care nemaigsind loc n centrul orasului, au venit si pe Bulevardul Ferdinand, ca n cazul de la care am pornit la aceste consideratiuni ce ne-au oprit ceva cam mult.

Am ajuns la captul bulevardului, la vila Kertsch. Din ea a muscat mijlocul bomba venit din vzduh. Ultima inventie mare a acestei dinti jumtti de veac. Ea este att de important ns, si va avea repercusiuni din ce n ce mai mari asupra ntregei dezvoltri umane, nct nu m-ar mira dac n curnd se va modifica tot felul de a gndi politic al natiunilor. Popoare care de veacuri lupt pentru cucerirea mrilor, probabil c nu vor mai fi stpnite de ideea unei iesiri comode si sigure la porturi calde, cnd tot vzduhul le este deschis.

In copilria mea nici vorb nu era de aeroplane: si chiar lacnd am publicat n Dictionarul Academiei articolul "aeroplan" stiam att de putin despre el, nct i-am dat o definitie ridicol 4. Totusi, Brasovul copilriei mele nu era cu totul strin de ncercrile de a realiza o masin de zburat Chiar nceputurile aviatiei sunt legate de acest oras.

In un brasovean facu o ascensiune, mpreun cu un ofiter, cu balonul de la Viena la Bratislava 5. Alt brasovean si rud cu mine era Alexandru Ciurcu, gazetarul fruntas de mai trziu si ajutor de primar al capitalei care de cnd aveam vreo zece ani se ridica cu balonul Montgolfiere deasupra Senei, la Paris. Pilotul su, francezul Buisson, s-a necat cu ocazia acestei ascensiuni. Incercrile de a cuceri vzduhul erau "n aer" si pe vremea mea.

Dar la Brasov fcu si Vlaicu ncercrile sale cu un model de aeroplan ce se tinea n aer cu ajutorul unei fsii rsucite de cauciuc care se destindea ca un arc.

datând un clarinet de bufet ea dating

Aici ascensiunea sa fcut tocmai pe locul ce avea s serveasc mai trziu de aeroport acestui oras, lng care s-a cldit si marea fabric de avioane. La vila Kertsch sania cu lemne se d la o parte, cci n goan nebun vine din directia opus un automobil. Sensul unic - alt inventie modern - l sileste s fac un ocol prin Bulevardul Ferdinand ca s ajung n piat. Strbunicii si bunicii mei, negustori din Brasov plecau dup marf la Smirna sau Lipsca cu caruta.

Romnii din Schei erau crutasi vestiti, care umblau cu carele lor lungi pn departe, dar mai ales pe Valea Prahovei, din care cauz li se zicea prahoveni.

Revista Nouă 4 2020

Tot cu o crut cu opt cai si ncrcat cu ln a plecat tata la studiu la Sibiu. Socrul meu 6brasovean si el, plecnd la Viena, a mers pn la Vint cu posta. Caii se speriau si de trenul ce ncepuse s fac cursa la Zrnesti, precum la nceput se speriau toti caii din satele ssesti cnd trecea cte un automobil pe lng ei.

Abia cu vreo patru ani nainte de a m naste s-a fcut gara Brasov, prelungindu-se linia ce leag de atunci Viena cu Bucurestii. Gara de la Bartolomei e binisor mai nou si bedste dating sider 2021 la nceput numai linia spre Zrnesti; cea care duce la Fgras si Sibiu e si mai nou.

Vremea crutii, a crei nsemntate ca mijloc de transport se cunoaste din gravurile timpului si din titlul unei crti de la mijlocul secolului trecut, n care un cltor strin scrie impresii din trile romne 7trecuse n momentul n care s-a cunoscut forta aburului nchis ntr-un cazan. Doar nume ca Rotaru si ungureste Kerekes dovedesc rolul mare ce la avut carul si cruta odinioar. La sasi e rspndit si numele Wagner, cci mesterii care fceau trsuri erau sasi. In Blumna am mai pomenit si eu astfel de ateliere de fabricat si dres trsuri, predecesorii atelierelor si garajelor de automobile de astzi.

Tot pe cnd eram copil s-a fcut tramvaiul n Brasov. EI era la nceput cu aburi, mai trziu cu motorin.

Bufet frantuzesc lemn masiv | adroe-ant

Dac locomotiva nu mai pufia, n schimb rspndea un miros greu, dar nainta tot att de ncet si scrtia pe la cotituri de-ti lua auzul. Tramvaiul cu cai nu a functionat niciodat la Brasov, nici cel electric, ca la Sibiu. In schimb tram-ul cu cai, vehicolul obisnuit n Parisul de laera mijlocul cel mai comod de comunicatie mult timp dup aceea la Bucuresti.

Acestuia, cnd urca strada Cmpineanu spre Teatrul National, i se mai aduga un cal, cci panta era destul de mare. Dac mai amintesc bicicleta cu o roat enorm si una mic inapoi, care iesise tocmai pe dnd eram copil, am trecut n revist vehicolele dinnaintea automobilului.

Abia pe labicicletele, care acum aveau dou roate egale si mai mici, de nu trebuia s faci acrobatie ca s te urci pe ele, cptar si cauciucuri pneumatice.

Csíki Székely Múzeum

Doamne, ce urte mi se preau la nceput! Ca si ochelarii cu rame groase, dup rzboiul cellalt. Dar cum am mai spus, lumea nu era grbit si se simtea perfect de bine n faimoasele trsuri de Landau, mari ct niste corbii, cu perini mbrcate n plus rosu.

In ele se urcau tinerii ce fceau vizite, si cu ele ne duceam vara n vilegiatur, La Zizin sau la Bran, cci desi erau mai scumpe - drumul la Bran costa cinci fiorini - ele erau att de ncptoare, de ne duceau pe toti, printi, copii si o servitoare pe "boc" adic pe capr.

Legat la spatele trsurii, lng vizitiu, n trsur pn si pe scri, era bagajul cel mult. Chiar si pentru un cos cu pui gsea Deju loc. Dup ce ne urcam, mai punea pachetele cele mrunte la picioare, care ne amorteau de aveam impresia c iesim dintr-un furicar, cnd coboram.

Desi locurile de dinainte erau si ele comode si cu perne, idealul copiilor era s stm, dac nu se putea pe capr, uitndu-ne la cai si cernd vizitiului s ne dea s tinem salurile, s sedem pe locurile dindrt, cu fata n directia naintrii. Nu tin mine s fi stat ns vreodat pe locul dinapoi, n toat copilria si adolescenta mea. In automobil m-am urcat trziu. Tot la Paris si tot pe vremea expozitiei de la ; el nea dus pn n Bois de Boulogne.

Cnd treceam pe cmpiile Elizee, lumea tocmai se plimba, dar nu cu automobile, ci cu trsuri si echipaje elegante. A doua oar n viat m-am urcat n automobil pe lala Bucuresti, dup un chef cu prieteni. Masina zbura cu noi la sosea cu 25 de kilometri, asa de repede, nct unul din noi - prietenul Zaharia Brsan - striga soferului s opreasc, pentru c ptise ca Peter Schlemihl, si pierduse umbra, care nu se putea tine de automobil.

Cea dinti motociclet am vzut-o la 2 noemvrien Cernuti [ Ca si avioanele, automobilul a devenit posibil numai dup ce petrolul deveni cel mai lesnicios productor de fort motrice. Marea lui nsemntate fu recunoscut abia pe cnd eram copil. Apropierea Cmpinei si a terenurilor petrolifere din Valea Pe online dating fcea ca brasovenii s fie la curent cu bogtiile ascunse sub pmnt si cu miraculosul triumf al aurului negru.

Fratii Ienache si Ghit Pop, fiii unui negustor din Brasov, tovarsi ai ploiesteanului Datând un clarinet de bufet, au fost dintre primii petrolisti romni.

Se poate presupune că bunul Dumnezeu a zîmbit din înaltul cerului asupra acestui idilic colţ de lume cu nume drag Cîmpia Sorocii, blagoslovindu-1 cu coline înverzite, dumbrăvi răcoroase, cîmpii întinse şi mănoase, lunci scăldate în razele soarelui.

Pop se plimba ns prin oras cu o elegant trsur tras de doi armsari negri.