Există şi alte teme din mitologia greacă pe care v-aţi gândit să le folosiţi în viitor? Şi cu toate că detest bisericile, mi-am petrecut cel mai mult timp în catedrala Sf. Nici una dintre acestea nu prezintă prea mare importanţă: ştersăturile şi bâlbâielile pot fi eliminate.

Fidel, el înregistrează fiecare început de propoziţie eronat, fiecare confuzie, fiecare deficienţă de sintaxă şi gândire, fiecare digresiune, fiecare răspuns sau întrebare nechibzuită, fiecare distorsiune involuntară, rezultat al faptului că persoana nu are timp să-şi reamintească limpede discursul. Nici una dintre acestea nu prezintă prea mare importanţă: ştersăturile şi bâlbâielile pot fi eliminate. Ceea ce contează cu-adevărat este autoritatea zdrobitoare a benzii înregistrate sau a transcrierii sale.

Ea - doar ea - conţine ceea ce s-a spus în realitate; acestea sunt întocmai cuvintele folosite - mai mult sau mai puţin precis, mai mult sau mai puţin imprecis.

Fidel, el înregistrează fiecare început de propoziţie eronat, fiecare confuzie, fiecare deficienţă de sintaxă şi gândire, fiecare digresiune, fiecare răspuns sau întrebare nechibzuită, fiecare distorsiune involuntară, rezultat al faptului că persoana nu are timp să-şi reamintească limpede discursul. Nici una dintre acestea nu prezintă prea mare importanţă: ştersăturile şi bâlbâielile pot fi eliminate. Ceea ce contează cu-adevărat este autoritatea zdrobitoare a benzii înregistrate sau a transcrierii sale. Ea - doar ea - conţine ceea ce s-a spus în realitate; acestea sunt întocmai cuvintele folosite - mai mult sau mai puţin precis, mai mult sau mai puţin imprecis.

Şi-atunci, când luăm un interviu, având la îndemână cuvintele subiectului - şi fiind încredinţaţi că, în pofida noastră, aparatul fotografic este cel mai aproape de adevăr - cum facem să rezistăm tentaţiei de a trata aceste cuvinte ca pe sfintele scripturi, indiferent de gradul lor de imprecizie? Problema asta nu-l prea frământă pe cel care ia interviul ocolind mijloacele ajutătoare mecanice, îngăduindu-şi astfel libertatea de a aşterne pe hârtie nu ceea ce s-a întâmplat să spună subiectul, ci ceea ce el ar fi vrut să spună.

Pentru aceste interviuri, am folosit benzi şi, fireşte, m-am supus autorităţii lor în tratarea cuvintelor lui Bacon. Deşi am operat câteva modificări întru limpezirea sintaxei - urmărind claritatea, nu rânduiala - şi, ici-colo, am schimbat câte un cuvânt pentru a evita redundanţa sau ambiguitatea, m-am dovedit un metodic slujitor al întorsăturilor de frază ale lui Bacon.

Desigur, în anumite cazuri, unele sensuri deliberate puteau fi exprimate mult mai clar dacă aş fi arătat mai puţină fidelitate faţă de cuvintele din transcrieri, dar, procedând astfel, am păstrat intacte ritmicitatea şi gestica unică a discursului său, iar acestea, până la urmă, nu sunt nişte detalii lipsite de însemnătate.

datists online dating

Ceea ce este păstrat aici însumează aproximativ o cincime din textul transcrierilor - la alegere, nu rezultat al unor limitări de lungime arbitrare. Mai mult, atâta timp cât editarea a fost concepută spre a prezenta gândirea lui Bacon într-un mod clar şi economic - nu pentru a oferi un soi de însemnări abreviate despre felul cum s-a întâmplat să se desfăşoare şedinţele înregistrate - succesiunea în care lucrurile au fost spuse a fost reorganizată drastic.

Fiecare interviu, cu excepţia primului, a fost construit din transcrierile a două sau mai multe şedinţe, iar paragrafele acestor montaje combină uneori chestiuni discutate pe parcursul a două sau trei zile diferite, destul de îndepărtate în timp una de cealaltă. Cu scopul de a evita ca montajul să arate prea mult a montaj, multe întrebări au fost redistribuite sau, pur şi simplu, fabricate.

Ţinta a fost de a compune din fragmente o discuţie mult mai concisă şi mai coerentă decât cele avute pe parcursul convorbirilor noastre, dar fără a o face într-atât de coerentă încât să piardă savoarea fluidă, spontană a conversaţiei. Cât despre problema de a insera sau nu, întocmai ca în rapoartele parlamentului, indicaţii unde au existat râsete, părerea mea este că, dacă cineva face asta, atunci trebuie, în mod logic, să indice dacă fiecare afirmaţie datând hărțile lui bacon parte a fost emisă pe un ton grav, laconic, insistent, sarcastic, precaut, răbdător.

Poate că ar fi trebuit, într-adevăr, să prezint textul sub o formă asemănătoare multor piese moderne, năpădite de indicaţii scenice. Prima ediţie a acestei cărţi, intitulată Interviuri cu Francis Bacon şi publicată înconţinea patru interviuri, datând din până în ; a doua ediţie, publicată îna mai adăugat încă trei, datând din până în ; a treia ediţie, intitulată Brutalitatea realităţii: Interviuri cu Francis Bacon şi publicată îna adăugat în continuare două interviuri, datând din până în Bacon a fost de părere că n-ar mai trebui să înregistrăm nimic, dar că unele fragmente din marea cantitate de material tăiat ar putea fi foarte bine publicate, la un moment dat, într-o anumită formă.

Aşadar, această ediţie postumă şi datând hărțile lui bacon de-a treia ediţie sunt identice, exceptând modificările din titlu şi această prefaţă. Cele nouă interviuri au la bază patru genuri de material verbal: înregistrări datând hărțile lui bacon, făcute pentru a fi radiodifuzate sau distribuite; înregistrări filmate, realizate în aceeaşi manieră; înregistrări audio, executate în particular; conversaţii neînregistrate. Nota editorului, din finalul cărţii, oferă detalii precise referitoare la sursele sau combinaţiile de surse folosite pentru fiecare interviu.

David Sylvester, noiembrie Fragment David Sylvester: Ne puteţi explica de ce vă interesează atât de mult fotografiile? Francis Bacon: Cred că simţul nostru vizual este permanent asaltat de fotografie şi de film, astfel încât, atunci când privim ceva, nu privim pur şi simplu acel lucru, ci o facem prin prisma asaltului la care ne-au supus deja fotografia şi filmul.

Şi nouăzeci şi nouă la sută din timp găsesc că fotografiile sunt mult mai interesante decât pictura abstractă sau figurativă. Dintotdeauna am fost bântuit de ele. Caracterul lor imediat? Formele surprinzătoare cuprinse în ele? Textura lor? Prin imaginea fotografică, mă surprind intrând în imagine şi dând frâu liber la tot ce cred că e real în ea, mai mult decât aş putea s-o fac privind-o doar.

Fotografiile nu sunt întotdeauna puncte de referinţă; deseori, sunt izbucniri de idei. Şi ideea de a picta serii e foarte posibil să-mi fi venit de la studiul cărţilor lui Muybridge - cu stadiile unei mişcări, ilustrate în poze separate.

este bella și edward datând din viața reală

La fel, am avut permanent în preajmă o carte care de ce dating online este periculos influenţat foarte mult, numită Poziţionarea în radiografie Positioning in Radiographycu o sumedenie de fotografii relevând poziţionarea corpului înainte de fotografierea cu raze X, precum şi radiografiile în sine. Îmi circula prin minte, în vremurile acelea, ideea că texturile ar trebui să fie mult mai groase, şi de aceea textura pielii de rinocer, de exemplu, m-ar ajuta să-mi imaginez mai bine textura pielii umane.

Dar e interesant faptul că imaginea fotografică după care aţi lucrat cel cu matematica mult nu este una ştiinţifică sau jurnalistică, ci o operă de artă faimoasă şi bine chibzuită - secvenţa guvernantei strigând, din filmul Potemkin.

Am sperat că voi ajunge cândva - n-are o semnificaţie psihologică specială - am sperat ca, într-o bună zi, să realizez cel mai bun tablou al strigătului uman.

Record pe piaţa mondială de artă: O lucrare de Francis Bacon, vândută cu 142 milioane de dolari

N-am fost în stare să-l fac; e mult mai bine reprezentat de Eisenstein şi, astfel, există. Cred că cel mai bun strigăt uman, în pictură, a fost redat de Poussin. Îmi amintesc că am trăit trei luni la o familie, nu departe de locul acela, încercând să învăţ franţuzeşte, şi că mergeam des la Chantilly. Mi s-a întipărit în memorie impresia teribilă pe care mi-o lăsa, de fiecare dată, pictura aceasta.

Un alt lucru care m-a făcut să mă gândesc multă vreme la strigătul uman a fost o carte, cumpărată dintr-o librărie din Paris, pe vremea când eram foarte tânăr - o carte la mâna a doua, cu ilustraţii foarte frumoase, colorate manual, despre bolile gurii; conţinea minunate ilustraţii ale gurii deschise şi ale procesului de examinare a cavităţii bucale; ei bine, m-au fascinat, şi am devenit obsedat de ele. Iar apoi am văzut, sau poate că îl ştiam deja, filmul Potemkin, şi am încercat să folosesc secvenţa din Potemkin ca bază pe care puteam clădi, uzând şi de aceste superbe ilustraţii ale gurii umane.

Cu toate acestea, n-am reuşit să realizez nimic. Acelaşi lucru l-aţi făcut cu datând hărțile lui bacon Inocenţiu X a lui Velásquez, în întregime prin intermediul fotografiilor şi al reproducerilor acestei lucrări. Aţi lucrat, de asemenea, şi după reproduceri ale altor vechi capodopere de artă plastică. Există o diferenţă mare între a lucra după fotografia unui tablou şi a lucra după fotografia unei imagini reale?

Descoperire[ modificare modificare sursă ] Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicație științifică să se lase încă așteptată după secole de cercetări; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în și care prezintă în detaliu atât coastele celor două continente americane cât și părți ale Antarcticii neacoperită de gheață adică așa cum era acum cel puțin șase milioane de ani ; sau Carta Marina, harta preotului suedez Olaus Magnus care prezenta în curenții marini scandinavi, descoperiți de oamenii de știință moderni abia în secolul XX. Și totuși, enigmele manuscrisului Voynich par a fi, de departe, cele mai greu de descifrat.

Problema pe care tu însuţi o creezi este, desigur, alta. Cred că nici o lucrare pe care am făcut-o după altă pictură n-a fost reuşită. Am încercat să fac unele adaptări ale ei, dar foarte nereuşite, distorsionate.

Manuscrisul lui Voynich

Le regret, datând hărțile lui bacon că, după părerea mea, sunt prosteşti. De pildă, am încercat să folosesc o imagine pe care am realizat-o în jurul anului şi s-o pictez în oglindă, astfel încât figura să apară ghemuită în faţa imaginii sale.

Nu mi-a reuşit pe de-a-ntregul, dar deseori cred că pot lucra după fotografii ale propriilor mele picturi, făcute cu ani în urmă, iar rezultatul este unul foarte sugestiv.

Vezi mai multe articole din categoria cultura-media Opera de artă a fost vândută la licitaţia organizată marţi, de casa Christie's, unui client care a preferat să îşi păstreze anonimatul. A fost pentru prima dată când tripticul "Three Studies of Lucien Freud" a fost scos la licitaţie, preţul de pornire a licitaţiei fiind de 80 de milioane de dolari. După şase minute de licitare încordată, tripticul "Three Studies of Lucien Freud" a fost adjudecat pentru suma record de milioane de dolari.

Dintotdeauna am crezut că vă stimulează mai mult să priviţi o reproducere după Velásquez sau Rembrandt decât originalul. Cu de unde știi că te întâlnești cu fata potrivită acestea, merg foarte des la Galeria Naţională ca să le privesc, căci vreau să văd, în primul rând, culoarea.

  • Atlantida - Wikipedia
  • Manuscrisul lui Voynich - Wikipedia
  • Record pe piaţa mondială de artă: O lucrare de Francis Bacon, vândută cu milioane de dolari
  • Uciderea podelei 2 nu funcționează
  • Platon stânga cu Aristotel detaliu din tabloul Școala ateniană de RafaelVaticanÎn afară de cele două dialoguri ale lui Platon, nu mai există alte surse primare antice despre Atlantida, lucru care înseamnă că fiecare menționare a ei are la bază textele lui Platon.
  • Etica de a vă întâlni seful

Dar, Dacă aş avea este greu să se întâlnească cu cineva în armată plină cu tablouri de Rembrandt, nu m-aş mai duce la Galeria Naţională.

Există foarte puţine picturi pe care aş vrea să le am, dar mi-aş dori tablouri de Rembrandt. Şi cu toate că detest bisericile, mi-am petrecut cel mai mult timp în catedrala Sf.

Petru, doar plimbându-mă. Dar cred că o altă temere a mea era, pesemne, de a vedea lucrarea lui Velásquez în realitate, după ce o ciuntisem, de a admira această pictură minunată şi de a-mi aminti neroziile pe care cineva le făcuse folosindu-se de ea Am avut impresia că preferaţi fotografiile în locul originalelor, pentru că sunt mai puţin explicite, mai sugestive. Iar printre ele se numără instantanee mai vechi, pe care le-aţi folosit când aţi pictat portretul cuiva cunoscut.

Dar în ultimii ani, atunci când v-aţi propus să pictaţi un portret, cred că aţi manifestat tendinţa de a avea, în prealabil, un set de fotografii făcute special. Chiar şi în cazul prietenilor care vin să pozeze, am fotografii făcute anume pentru portrete, căci prefer să lucrez mai degrabă după fotografii decât după chipul lor, pe viu. E drept, n-am încercat niciodată să fac, după fotografii, portretul unui necunoscut. Dar când cunosc subiectul şi, în plus, am şi datând hărțile lui bacon cu el, găsesc că e mai lesne să lucrez decât Dacă acesta ar fi prezent, fizic, în încăpere.

missoula nottingham speed ​​dating

Consider că Dacă imaginea s-ar afla cu mine acolo, pe viu, n-aş mai fi în stare să mă manifest liber, aşa cum o fac atunci când lucrez după imagini fotografice. Poate că sensibilitatea mea exacerbată este de vină, dar sunt convins că e mai puţin inhibant să lucrez la portretul lor prin intermediul memoriei şi al fotografiilor decât să-i am realmente în faţa mea. Cu amintirea lor.

Şi cred că metodele prin care se realizează asta sunt atât de artificiale, încât modelul din faţa ta - în cazul meu - inhibă artificialitatea prin care acest lucru poate fi adus înapoi.

Da, mă inhibă fiindcă, dacă îmi sunt dragi, nu vreau să execut în faţa lor rănile pe care le pricinuiesc imaginii lor în pictura mea. Aş provoca aceste răni mai degrabă în particular, fapt care m-ar ajuta să captez mult mai clar realitatea lor. În ce sens? Înţeleg perfect. Dar spuneţi-mi: cine, în ziua de azi, s-a dovedit capabil să capteze realitatea unui lucru ce i-a ieşit în cale, fără a pricinui răni adânci imaginii?

Interviuri cu Francis Bacon

Vreau să spun: ceea ce faceţi poate reprezenta deopotrivă o mângâiere şi un atac Nu cred că aşa stau lucrurile. În opinia mea, totul se îndreaptă spre ceva mult mai profund: cum aş putea face ca imaginea asta să devină mai rapid o realitate palpabilă pentru mine. Asta-i tot. Cu toate că, în subconştient, ar putea fi legat de ceea ce aţi zis, nu cred că, în mod conştient, are vreo implicaţie.

dating piano shawls

Ceea ce încercam să sugerez este că, atunci când subiectul, pozând, presupune în chip naiv că pictorul îi răneşte imaginea, el recunoaşte, de fapt, instinctiv, dorinţa inconştientă a pictorului de a-i produce aceste răni. Ce îmi spuneţi seamănă foarte bine datând hărțile lui bacon ceea ce zicea, cândva, Wilde: ucizi ceea ce iubeşti. Aşa să fie? Nu ştiu.

A susţine că distorsiunile - care, în accepţia mea, conferă uneori imaginii o expresivitate mai accentuată - reprezintă deteriorări, iată o idee ce poate fi pusă sub semnul întrebării. Eu nu sunt de părere că acestea sunt regretabile deteriorări. Am putea considera că e dezavantajos doar în cazul ilustraţiilor.

Dar nu şi când vorbim despre alt nivel, pe care eu îl descriu ca fiind artă. Ne exprimăm senzaţiile şi sentimentele prilejuite de viaţă aşa cum putem. Nu spun datând hărțile lui bacon dating pâlnia cel mai fericit mod, dar fiecare e liber să se exprime printr-o modalitate cât se poate de acută.

Ar fi însă de un incontestabil ajutor Dacă cineva, în zilele noastre, ar putea găsi un mit valid, în care să se creeze distanţă între grandoare şi declinul ei - ca în tragediile lui Eschil şi Shakespeare.

Dar când te situezi în afara unei tradiţii, aşa cum fac toţi artiştii contemporani, atunci fiecare doreşte să surprindă propriile sentimente, legate de anumite situaţii, aducându-le cât se poate de aproape de propriul sistem nervos.

Captând aceste tensiuni, aş putea fi unul dintre acei oameni care doresc să existe o distanţă cât mai mare datând hărțile lui bacon ceea ce, în mod obişnuit, numim sărăcie şi bogăţie, sau între putere şi opusul acesteia.

Veţi spune, fireşte, că e cel puţin curios ca o persoană fără convingeri religioase să fie atât de preocupată de Crucificare, dar eu cred că n-are nici o legătură una cu cealaltă. Cele mai renumite Crucificări au fost pictate de oameni despre care nu se ştie precis Dacă aveau sau nu credinţă. S-ar putea să vi se pară nesatisfăcător răspunsul meu, dar eu n-am găsit, pănă acum, alt subiect care să ofere un ajutor atât de mare în descoperirea unor vaste arii ale sentimentelor şi comportamentului uman.

Poate şi din simplul motiv că atât de mulţi oameni au lucrat la aceeaşi temă, creându-se această armătură - nu găsesc alt termen, mai potrivit - pe baza căreia se pot opera toate tipurile de straturi sentimentale. Dumneavoastră înşivă, în Trei studii pentru Figuri la baza Crucificării Three Studies for Figures at the Base of a Crucifixionn-aţi pictat figurile creştine tradiţionale de la picioarele Crucii, ci aţi pictat Eumenidele.

Există şi alte teme din mitologia greacă pe care v-aţi gândit să le folosiţi în viitor? Una dintre chestiunile legate de Crucificare este însuşi faptul că figura centrală a lui Hristos este înălţată într-o poziţie foarte pronunţată şi izolată, care-i conferă, din punct de datând hărțile lui bacon formal, posibilităţi mai mari decât dacă ar avea toate celelalte figuri plasate la acelaşi nivel.

Alteraţia nivelului este, după mine, foarte importantă.