Sîrbu, pe atât de bun ascultãtor eram. Suchianu, citat de ªerban Cioculescu op. Pentru cã românii, postmoderni, e drept, ºi de data asta cam la spartul târgului, sunt încã departe de a fi descoperit ecologia.

Pe bunã dreptate, Clara Mareº, bine informatã ºi în spaþiul exegetic, vede în cel supravegheat, nepublicat, pãrãsit, marginalizat, evitat etc. Paginile sale, îndeosebi dupã anul de rupturã sunt mãrturisirea unui intelectual lucid, trãind comunismul la zi, în starea de Iovie sãrãcieiertându-ºi prietenii de altãdatã trãdãtori.

Un lepros politic, aºadar, neînregimentat, însingurat, trecut prin detenþie ºi domiciliu forþat, traversând, cum spunea Daniel Cristea-Enache, o iarnã simbolicã în Jurnalul unui jurnalist fãrã jurnal, trudind la o operã de sertar, cu viitor incert.

Respingând, duºmãnos, numita rezistenþã prin metaforã, vãdind, însã, o rezistentã fibrã moralã. Venit dintr-o colonie minierã, fostul vagonetar la mina Petrila, cu o biografie teribilã, de la anii Man Ray - Brancusi Berenice Abbott - Designer s Window, Bleecker Street de front la cei ai domiciliului obligatoriu în Isarlîkul craiovean, izo- silnic la Vinalcool, este graþie alutan Craiova în care, conþopist lat, se simte un Robinson pe o intervenþiei naºului sãu, puternicul Tutilã Doi inspector cu or- insulã a umbrelor ºi amneziei.

Dacã în Dansul ursului, o proiecþie alegoricã vorbeºte despre Dezideriu, cândva preocupat întrtografia. Acest buiac Candid mãgarul Gary, în dipticul Adio, un eseu ridicol de sexul dracilor ºi-a pierdut catedra ºi pare prin- Europa, ivit editorialiceºte tot în înfloritoarea epocã a culturii de tre alutanii cuþovlahi un biet european rãtãcit, în exil filosofic. Alã- ziar, mesajul antitotalitar e limpede, denunþând rãul sistemic.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc membrii snsd

Hilar e ºi reproºul criticului cã I. Sârbu aºa menþio- Într-o lume turcitã, fostul în culisele puterii. Dar prozatorul, un spumos epistolier uneori detenþie absurdã gustã cu ochi a Genopolisuluipocãit dupã o patetic, alteori brutal, gelos, maliþios a fost terorizat de spaima dreptul tribal ; va râde neprin- îndemonit farmecul levantin ºi de a rãmâne un necunoscut: trãiesc numai în mãsura în care mai aprecierile bizarului ºi umilului cipial ºi râsul sãu istoric dupã citesc ºi mai scriu, totuºi.

Nutrind, negreºit, speranþa reabilical.

Welcome to Scribd!

Ageamiu ºi pãgubos, cãrtu- Sommer va isca un cutremur lotãrii, posteritatea urmând a-i rar inutil într-un târg glorios ºi desena o credibilã siluetã spiritualã. Este el, azi, un scriitor balaurii puterii locale, puºi sã joa- puturos, fãptaºul se va lupta cu gonflat?

Acest roman cu cheie comunicã prin intrigã, personaje ºi, Pretextul epic ni se pare însã fragil; râzând în faþa afiºierului fapt mai puþin obiºnuit, chiar prin stil cu Jurnalul unui jurnalist unde, pe afiºul rozaliu al Universitãþii populare, în locul lui Karl fãrã jurnal.

Cunoscut ca dramaturg, autorul era interesat de reflecþia moralã ºi eseul romanesc. Începe o bãtãlie constructivã, principialã, cu ºtiutele clãtinând ierarhiile, dovedeºte, dincolo de tensiunea ideilor, simþul ironiei ºi apetenþã pentru pro- supremul raialei, va convoca o reverberaþii de cadre. Ilderim, za de observaþie moralã, desfã- plenarã sultanalã ; Caftangiu, ºuratã eseistic. Râsul toare a se citi: securitateare- uriaºi aterizând într-un Isarlîk nu putea fi iubit în seraiul puterii iar delictul profesoraºului se cuvenea exemplar sancþionat.

Romanul este de fapt, spuneam, un lung eseu moral. Dacã la Isarlîk ambivalenþa e o religie, fostul sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc, un european bine informat, moftolog, dobitoc siderat º. Desfã- ºurat în registru tragic ºi ironic, romanul exceleazã în pictura moravurilor provinciale. Aici, scrânciobul puterii face victime iar fanfaronada celor îmbolnãviþi de cezarie defineºte patologia scaunului. Expert în paranteze, Candid pare un profesor de idei moarte.

Suberoul nostru face ºi nu e singurul multã teorie încât Adio, Europa lasã impresia unui sarcastic discurs antitotalitar, cu fraze memorabile ºi incisivitate caragialianã, dar cu epic strãveziu. Aceastã apetenþã filosoficã cãzând în logoree, sancþionând o dictaturã de tip balcanic, atacã, cu argumente dilatate, ºi bolile fiinþei româneºti.

Rãtãcirea în numeroasele paranteze îngãduie aceastã risipã de vorbe persiflând circul patriotic, autoocupaþia, transhumanþa statuilor, monarhia tribalã, glorificând cioclii idealurilor sau frica matrice, închegând un posibil, deloc confortabil, profil etnic.

Incisivitatea romancierului nu poate fi stopatã; el vorbeºte prin eroii sãi despre tãcerea laºã ºi ipocrizia rentabilã, de plânsul jarului de sub cenuºã ºi speranþele amorþite de atleþii bãºcãliei ºi ai bârfei, cu al lor comportament melcoid. Superb ºi pãgubos teoretician, Candid nu înþelege realitãþile unei societãþi multilateral fanariotã ºi mentalitatea unor alutani adaptaþi. Noul prim-paºã repetã scenariul. Romanul lui Ion D.

Sîrbu denunþã vehement nãravurile ºi moravurile unei epoci ºi, mai ales, patologia puterii. Cufundat în baia ironiei, el aglomereazã un lexic fanariot semãnând cu inventarele romaneºti ale lui Paul Georgescu ºi strãluceºte prin ideaþie. Într-un Isarlîk tragicomic, prozatorul pãrãseºte naraþiunea autobiograficã mult mai credibilã ºi se refugiazã într-o ficþiune sarcasticã în care, ciudat, punctul forte rãmâne eseul moral.

Persiflant, digresiv, cu insule eseistice, excitant prin posibilele chei, eseul romanesc al lui Ion D. Sîrbu dezvãluie þesãtura epicã a unui spirit cultivat ºi ironic, divagând graþios ºi, pe alocuri, obositor, cu apetit sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc ºi strãlucire lexicalã, suferind nu atât din unghiul invenþiei epice cât al simþului creaþiei.

Adio, Europa rãmâne, cum observa Eugen Simion, o carte ironicã ºi disperatã, testamentul unui martor care nu vrea sã tacã. Explozia editorialã postdecembristã i-a sãltat, incredibil, cota, valorizarea entuziastã fiind mai degrabã moralã decât literarã. Ceea ce nu înseamnã cã Ion D. Sîrbu va fi înghiþit de conul de umbrã al posteritãþii. Dar o recalibrare va urma, inevitabil. Sîrbu, a fost locvalnic în Craiova, dupã eliberarea din detenþie, începând cu anulcând a fost numit secretar literar la Teatrul Naþional de aici ºi pânã la trecerea în nefiinþã, în Motivul cunoscut al încarcerãrii sale a fost pe cât de hilar, pe atât de diabolic: omisiune de denunþ, pentru cã nu ºi-a denunþat colegii din Cercul literar de la Sibiu-Cluj.

Puþini scriitori români au rezistat la presiunile regimului comunist dictatorial refuzând colaborarea într-un fel sau altul. Printre cei cu coloanã vertebralã neînclinatã, s-a numãrat ºi Ion D. Cu stoicism ºi demnitate, a reuºit sã îndure privaþiunile cunoscute ca deþinut, dar cu toate cã i s-a oferit libertatea postcarceralã, aceasta a fost iluzorie, fiindcã i s-a stabilit domiciliul forþat în Craiova. Oraº care, pentru ardeleanul petrilean, va deveni metaforic ºi satiric, Isarlâk, în stil ionbarbian, pentru caracterul subliniat balcanic.

Întrebând organele de ce i-a fost acordat domiciliu obligatoriu la Craiova i s-a repetat acelaºi rãspuns cinic: Acolo, vrei nu vrei, trebuie sã fii cuminte. Sunt aproape fericit, am dreptul la pachet ºi vorbitor, mã pot plimba singur în fiecare zi, mi s-a ridicat interdicþia de a citi ºi a scrie.

Dar nu ºi de a publica cu uºurinþã. L-am însoþit pe scriitor o datã, de la Palatul Mihail pânã la Blocul Romarta, unde locuia, când ne întorceam de la o ºedinþã a Cenaclului Ramuri. Pe cât de bun causeur era I. Sîrbu, pe atât de bun ascultãtor eram. S-a bucurat de acest fapt dezvoltând volubil teme literare ºi culturale.

De obicei nu se lamenta, doar o singurã nemulþumire mi-a destãinuit, aceea cã i se tot amâna publicarea de cãtre Editura Scrisul Românesc. Lucrând la o carte cu Mircea Ciobanu, i-am spus acest lucru ºi el a replicat scurt. Cine pe cine amânã!? Calitatea lui I. Sîrbu de bun vorbitor este relevatã ºi de Nicolae Manolescu, la o întâlnire literarã de la Petrila, din primãvara acestui an: Vorbea mai bine decât scria.

I-a fost foarte greu sã se adapteze în oraºul banilor considerdu-l o altã puºcãrie ºi mai insuportabilã: Dintre toate puºcãriile mele, Craiova mi se pare astãzi a fi cea mai cumplitã ºi cea mai absurdã.

Fiindcã e pe viaþã. Am dreptul la pachet ºi vorbitor, la plimbare, dar nimeni nu îmi trimite pachet, nimeni nu mã cere la vorbitor, chiar ºi la plimbare merg totdeauna singur, singur singur.

De aproape 15 ani pânã în mai aveam câþiva colegi de bârfã ºi cârciumã nu mi-a mai intrat niciun prieten în casã; nici nu am prieteni în acest oraº cel mai mare sat universitar din þarã, faima Universitãþii sale reducându-se la perfida libertate a exilatului intern 6, serie nouă, anul XV, nr. Sunt cunoscute mãsurile de urmãrire, chiar ºi pânã la groapã, a cazului cu numele de cod: Suru, Ursu, Sârbulescu, ªerbãnescu ºi modul cum securitatea i-a intrat în locuinþã prin efracþie punându-i sub urmãrire telefonul, fãcând ºi o percheziþie cu aceastã ocazie.

Expresivã metaforã, Zidul de sticlã, din titlul cãrþii Clarei Mareº, semnificând faptul cã urmãriþii erau la vedere. Putem spune însã cã erau ºi l-a auzire, completând sintagma: zidul de sticlã cu urechi care se pare cã nu leau cãzut nici astãzi. În cartea Eseuri subsidiare la Adio, Europa! Sîrbu, pe care am publicat-o înla Cartea Româneascã, îl consideram O personalitate de excepþie cu o solidã formaþie intelectualã, de profil filosofic ºi literar, printre puþinii autori cu autenticã operã de sertar, unul dintre cei mai ultragiaþi scriitori români.

Sârbu: Mai întâi pe plan literar, taxat fiind cu condescendenþã de cãtre cerchiºti care nu-i vor fi cunoscut scrierile de cãpetenie. Apoi în sens biografic. Întrucât, dupã experienþele prizonieratului sovietic ºi viteza de ascultare a vitezei detenþiei în gulagul indigen, ca ºi ale interdicþiei de semnãturã, I. Sîrbu a ajuns un tipic exilat intern.

A doua zi dupd rdzboi. Nevoia de a ne intoarce pdnd la pentru a discrimina posibilitdfile pe care le vedeau In ele generatille dela Educatia spirituald.

În aceeaºi publicaþie, Anca Noje relevã cauzele marginalizãrii care s-a prelungit ºi în postumitate. Verticalitatea ºi etica ar fi una dintre cauze, dar ºi antipatia faþã de optzeciºti, despre care notase el: Pot oricând beat mort ºi spânzurat de o lampã, cu mâna stângã, sã scriu un text sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc sau bãlmãjit textualist. În Craiova, s-a simþit clar marginalizat, deºi aici ºi-a scris opera: Am scris zece cãrþi în acest oraº, mai am în pregãtire vreo trei sau patru; piesele, ca ºi romanele mele chiar ºi cele publicate sunt, ca ºi mine, suspectate, suportate, tolerate, scria în Jurnal cu un an înaintea extincþiei.

O durere mare a sa a fost ºi faptul cã nu i s-a oferit o catedrã universitarã. Motive obiective erau destule: fost deþinut politic, disident mascat, urmãrit de securitate º. Realitatea era cã la facultatea de profil unde ar fi putut preda un curs de filosofie, nu marxistã, Doamne fereºte!

Dar aici erau bine împiciorogaþi foºti activiºti, de nivel regional sau naþional, care nu puteau sã-ºi ofere o asemenea concurenþã de mare calibru intelectual. κi cãuta prieteni de nivelul sãu universitar, dar îi gãsea în alte facultãþi: Am prieteni numai printre universitari care predau matematici ºi fizicã.

Fiindcã sunt pasionaþi dupã discuþii de filosofie. Cei de la Filologie deºi ºtiu cã am fost cadru universitar la Cluj mã ocolesc, din prudenþã sau din fricã. Un decan - trãistar, care a dat examene cu mine cândva, a spus unde trebuie: Miroase a puºcãrie.

Acest ipochimen jalnic a atins cota idealã de ignoranþã ºi sterilitate. Nu a scris nicio carte, niciun studiu a fost prins ºi demascat, fiindcã a plagiat pe Nedioglu, din manualele liceale de odinioarã. Citatul nu mai suportã nicio alegaþie de prisos. Nici printre scriitorii locali nu ºi-a aflat corespondenþe ºi amiciþii.

Despre Marin Sorescu, directorul revistei Ramuri, spune cã nu l-a abordat ºi nu ºi l-a apropiat. Sorescu declara în postfaþa Jurnalului idesârbian: Ca oltean am gustat cu mult sau mai puþin chef - toate ironiile lui Sîrbu, tãioase multe dintre ele. Dar cu miez ºi debitate cu haz. Cu toate acestea între cei doi însemnaþi scriitori ai Olteniei, ºi Ion D. Sîrbu poate fi considerat, ºi oltean dupã sfertul de veac trãitor aici unde ºi-a scris cãrþile fundamentale nu s-au înfiripat relaþii prieteneºti.

A aºteptat în zadar abordarea acestuia Pe uºa mea scrie: lepros periculos, nu ºtiu.

RomanianStemmer, Annytab C# (CSharp) Code Examples - HotExamples

Datoria mea este sã-l aºtept: datoria lui este sã mã evite. Între noi doi se îngroaºã ceaþa levantinã a uitãrii calculate. Mai târziu mi-a dat câteva fragmente, din care am izbutit sã public ciosvârte.

Noi admiteam, siguri pe negatiile noastre i constienti de refuzurile alegerile noastre, ci a exista inseamni a fi altul. Muzeele, concertele, expozitiile ne indemnau la revolt. Pelleas et Mlisande forma inteadevr un caz Debussy.

Dar predictia lui Nietzsche se realizase. Cind se iveste suflul ionian al Tetralogiei, ritmul i metoda se disociazi. Chausson i Duparc se inconjura. Scurtimea melancolici i greceasci a lui Faure, inteligenta ascutit a lui Ravel se insufletesc din SaintSaEns.

Dukas se indrigeste de Orient si de Persia. Debussy, prerenscandu-se, iar d'Indy, sortit revenirilor ciclice, se ciocnesc unul de altul. Dodat de Severac risare dela Scola; Erik Satie se mirgineste la stiinta sa mucalit, Alberic Magnard la mretia lui, d'Anelle la mizeria sa. Muzicianul descopera o infinitate de ecuatii ce se reduc la citeva tieturi si la citeva teme invariabile in expresia pasiunilor i, asta, in afari de orice filiatiune inconstienti sau voit, fiind susceptibile de o constant schimbare de identitate, cand Ii filmicesc efectele.

Dar atunci nu mai e citusi de putin nevoie si discuti meritele melodiei continue, opusi melodiei dansante. Dincolo, scoala dela Barbizon di la iveald infimele resurse ale interioarelor de pidure, urmirite de Obermann. Impresionistii inapoiazi sculptorilor, ca i pictorilor, demnitatea de a privi lumea cu exactitate. Toti se scutur de spiritul geometric cuprins in formele inspirate de veacuri de arhitectur nepisitoare in fata canonului grecesc. Fiecare red luminii palpitatia-i de aur, ce o face nou in orice clip, din zori i pin la asfintit.

Cezanne s'a striduit cum si dea luminii o formi interioarl firi si trideze consistenta sau structura vegetall.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc whos datând care în bollywood 2021

Van Gogh fixeazi irradiatiile. In acelasi timp, schite, torsuri, corpuri se string laolalti in Hotel de Ratan, rod al unei victorii 12 zilnice pe care Rodin o dobandete impotriva plictiselii de a vedea 0 impotriva egoismului de a fi. Nici o tem literati nu se mai aeza de-a-curmezi intre lume 0 noi.

Acolada nr wafu.ro

Acum cunoteam mucenicia 0 maretia artistului, netemator sl treacl dincolo de conceptul i simbolul pe care se intemeiaza ratiunile 0 sentimentele noastre. Artistul se oranduecte in fata a ceea ce este innascut 0 contempla exuberano; depaete oHce element care ar intepeni activitatea omeneasca; se caznecte sa forteze indifereno 0, cu ajutorul bucuriei de a tea, faurete din aceast activitate insuci izvorul iubirii.

Nu ctiam Inca ceea ce vor face din noi, intr'o lume nazuind care dreptate, rezultatul intrecerilor, sortii intalnirilor, fidelitatea prieteniilor. Pornisem dela idei la forte, la idei, la emotia ce se nate din aceast trecere 0 se mir gasindu-le neimblanzite. Ajunsesem la viao fara fard. Ne hotrisem s facem o cale inversa lasandu-ne calauziti de creatori, spre a inzestra cu armonie viao nepsatoare fail de incercarile neizbutite, natura indulgenta fata de cei care o deformeaza, societatea inscaunata in urk sracie 0 suferintk Pretutindeni, se condamna acum uritenia si ruinea, neajunsurile 0 negatia fiintei.

Politica, Etica, Estetica sunt totui echilibrate de pasiuni 0 de masura. Dar d'Annunzio concepuse Victoriile Mutilate. De Max, heraldul maret al lui Verhaeren, insufletea poporul, in agora, in legatura cu Elena a Spartei. Pe ziduri apare un ordin de mobilizare. Tinerii se risipesc in voia soartei, fara sa-si spun la revedere. Unii cad, altii raman pastrati de Destin.

Muzeele se inchid, concertele amutesc. Cei ramaci in viata simt a au datoria de a gandi ci de a scrie.

Uploaded by

Chevillard 0 Piern se intrunesc pentru a da Duminicii, in Sala Gaveau, sensul ei spiritual. Ne ingrain cu Imnul cdtre Justitie al lui Magnard.

Lu- mina le-o da cerul. Navalnicul Creon, cu ogarii tinuIi in lant i cu biciul in mana, e Albert Lambert.

Views: Transcription 1 www.

Portile de bronz ale Cape lei se deschid. Un strigat aprig pornete i umple boltile sanctuarului in care se celebreaza Slujba Sfantului Duh. Este strigatul lui Oedip. Nobil la statura, vrednic la chip, MounetSully iese din umbra. Mainile sale zbuciuma in aer degetele-i nelinitite. Picioarele bajbae dalele din faca locaului sant.

Astfel Horia- Roman Patapievici ne-a propus să-l punem în paranteză, întrucît, ieşind noi din zodia naționalului, supraviețuirea sa cu brand-ul de poet național n-ar mai fi cu putință.

Ce ar mai fi de zis? Avem a face aici cu criterii care, ținînd neîndoios de geopolitică, n-ar putea avea decît o relevanță cu totul relativă în spațiul creației literare. Intervine lăsăm la o parte accentul snob al speculației un determinism inoportun ce nu poate a nu ne reaminti materialismul istoric.

Sărind peste granițele domeniilor şi epocilor, o asemenea interpretare deschide drum unor situații de o bizarerie incontinentă. Să ne exprimăm mirarea printr-un exercițiu dintr-o istorie contrafactuală. Ce-ar fi să presupunem că luteranii l-ar fi repudiat pe Dante pentru că a fost catolic iar darwiniştii pe Michelangelo pentru că a fost creaționist? Euroatlantismul, oricît de onorabil, ca experiment în curs, nu-i poate pune în chestiune pe toți aceştia într-un mod ideal. Supremația unor zone politice nu-i poate şterge din clasa unor invariante culturale.

Chiar admițînd că ar fi în prezent un continent ce se scufundă, gîndirea de dreapta dating frankfurt totuşi un… continent.

Obişnuit să stoarcă nu o dată prilejuri de polemică şi din piatră seacă, Laszlo Alexandru publică, în Tribuna, nr. Asta e cultura română contemporană. Stăm şi ne întrebăm. Oare nevrednicul de mine nu merita premiul Monica Lovinescu - Virgil Ierunca. Oare n-aveam dreptul moral s-o mai public în revista Acolada pe distinsa poetă şi publicistă Angela Furtună, doar pentru că mi-a dat un premiu? Unde e rațiunea, măcar şi aproximativă, a unor asemenea incriminări? Augusta,pag. Imaginea obişnuită pe care o avem despre evoluția cunoaşterii umane este cea a unei creşteri treptate: cunoaşterea a progresat de la mai mic la mai mare, de la superficial la profund şi de la parțial la global, asemeni unei plante din a cărei tulpină ramurile au plecat în toate direcțiile, pătrunzînd încetul cu încetul peste tot.

O asemenea plantă ar avea toate trăsăturile unui depozit încăpător şi bine ordonat, din ale cărui cămări şi sertare nu s-a pierdut nimic de-a lungul timpului. Şi astfel, toate cunoştințele pe care mintea omului le-a descoperit într-o perioadă sau alta se află păstrate în aceste cămări.

sâmbătă 1 spectacol de dating neuiesc 10 porutham

O asemenea reprezentare ar presupune ca un privitor, uitîndu-se în trecut şi contemplînd evoluția cunoaşterii, să poată vedea creşterea tulpinei cu ramurile ce s-au desprins din ea, cu singura deosebire că ar parcurge drumul în sens invers, dinspre ramuri spre tulpină şi apoi dinspre tulpină spre rădăcina inițială din care s-au ivit toate.

Sau, recurgînd la cealaltă imagine, cea a depozitului, un astfel de privitor ar putea intra retrospectiv în orice cameră a depozitului găsind acolo, păstrate intacte, cunoştințele existente într-o anumită epocă a istoriei. Aceeaşi imagine o avem despre istoria filozofiei: o plantă a cărei tulpină inițială s-a scindat în toate ramurile pe care filozofia le-a avut de-a lungul timpului, atîta doar că ceva din seva rădăcinii inițiale o regăsim în toate ramurile ulterioare.

Această sevă inițială nu e nimic altceva decît spiritul divin, adică spiritul universal fără de care planta nu ar fi putut creşte în veci. Iar cine are imaginea plantei în minte va putea să treacă peste mall latin dating ramurilor filozofice şi peste diferența ireconciliabilă dintre un gînditor sau altul.

Totul e să vezi unitatea sevei din spatele diversității ramurilor, ceea ce înseamnă că toți filozofii vorbesc despre acelaşi lucru şi spun cam acelaşi lucru, dar în alt fel. Şi astfel, fiecare filozof e o ramură sau o frunză a marii tulpini istorice pe care o numim de obicei cunoaşterea umană.